Trăim într-o epocă în care libertatea de expresie este un drept al tuturor, dar asta înseamnă şi că diferite asociaţii sau organizaţii religioase pot să-şi onoreze ritualurile, atât timp cât acestea nu sunt împotriva legii. În unele ţări civilizate se întâmplă ca, în ciuda modernizării şi progresului, populaţia să respecte şi să îndeplinească ritualuri anacronice, stabilite de strămoşi cu secole în urmă.

10. Săritura peste bebeluşi – Spania

Este o tradiţie catolică veche de 400 de ani, care se mai respectă încă în Spania, la Castrillo de Murcia. Din fericire, aceste salturi periculoase au loc numai o dată pe an, în ziua sărbătorii de Corpus Christi, care are loc, în funcţie de an, între 21 mai şi 24 iunie. În timpul acestei practici bizare, toţi copiii născuţi în precedentele 12 luni sunt aşezaţi pe nişte saltele, în plină stradă, iar adulţi îmbrăcaţi în diavoli sar peste ei. Scopul ritualului este sănătos şi pozitiv, fiind acela de a-i proteja pe micuţi de boli, duhuri rele şi păcatul originar. Cu toate acestea, obiceiul este destul de periculos şi nu este acceptat de papalitate.

9. Femeile biciuite de Paşte – Cehia

Şi acesta este un ritual care are la bază religia. De sărbătoarea Paştelui, bărbaţi îmbrăcaţi în costume tradiţionale şi înarmaţi cu nişte bice cu funde şi flori, numite “pomlazka”, şi au grijă să le aplice lovituri peste fund şi picioare fetelor şi femeilor care trec pe stradă. Se spune că acesta este un semn de sănătate şi frumuseţe. În plus, femeile biciuite au datoria de a-i răsplăti pe bărbaţi cu ciocolată, alcool sau un ou. În alte părţi ale Cehiei ritualul biciurii a fost înlocuit cu cel al stropirii cu apă.

8. Ritualul morţii – triburile amazoniene

Tribul Yanomami nu crede în viaţa de după moarte, iar membrii săi se tem că persoana decedată va pleca de lângă ei pentru totdeauna. Pentru a păstra relaţiile lor cu mortul folosesc un ritual bizar. Trupurile celor decedaţi sunt incinerate, iar cenuşa rezultată este amestecată cu banane fermentate, astfel încât să poată fi ingerată de membrii tribului. În gândirea lor, acest ritual le permite celor dragi să trăiască în continuare împreună cu cei vii.

7. Aniversarea surpriză – Mexic

Dacă mergeţi în Mexic, feriţi-vă să ajungeţi la o petrecere unde se serbează o zi de naştere, pentru că s-ar putea să aveţi parte de o mare surpriză. După ce toată lumea cântă “La Mulţi Ani”, veţi fi încurajaţi să luaţi prima muşcătură din tortul aniversar. De îndată ce faţa vă va fi suficient de aproape de tort, capul o să vă fie împins uşor în glazură, astfel încât o să vi se mânjească toată faţa. Obiceiul este numit “La mordida” şi în timp ce veţi încerca să vă dezmeticiţi încercând să vă daţi seama ce se întâmplă cei din jur chiuie, se bucură şi strigă “Mordida”.

6. Automumificarea – Japonia

Călugării budişti japonezi Sokushinbutsu practică un ritual de automumificare, pentru a demonstra profunzimea spiritualităţii lor. Aceasta este de fapt o sinucidere pe termen lung, care se desfăşoară în cadrul unui proces compus din trei etape. Primul pas este acela în care ei mănâncă numai nuci şi seminţe timp de o mie de zile. A doua etapă are loc în următoarele 1.000 de zile, când ei ingerează doar scoarţă şi rădăcină de brad. Din cauza acestui tratament, ei pierdeau o foarte mare cantitate de apă. Pasul al treilea este sfârşitul, când călugării beau un ceai otrăvitor, care îi face să vomite şi să aibă diaree. Cele două reacţii reduc masiv cantitatea de apă din corp, uscând organele. Substanţele din ceai au încă un rol, acela de a proteja corpul împotriva degradării. Dacă reuşesc să treacă de acest regim drastic, călugării sunt sigilaţi într-o mică încăpere de piatră, unde aşteaptă să moară. O dată pe zi călugărul mumificat trebuie să bată într-un clopot, pentru a şti cei de afară că este în viaţă. Când clopotul nu mai sună, mormântul este sigilat pentru o perioadă de 1.000 de zile, după care corpul mumificat este scos din criptă şi pus la vedere.

5. Canibalism şi necrofagie – India

Canibalii Aghori locuiesc în nordul Indiei, pe malul fluviului Gange, iar lumea se teme teribil de ei, din cauza obiceiurilor lor de neînchipuit. Folosesc leşuri umane drept paturi, beau din cranii şi îşi ung corpurile cu cenuşă provenită din incinerarea morţilor. Cu toate acestea, un număr tot mai mari de oameni vrea să se alăture cultului. Localnicii se tem de ei, deşi nu au fost atacaţi niciodată, pentru simplul motiv că Aghori se hrănesc doar cu carnea oamenilor deja morţi. “Scot cadavre din Gange şi le mănâncă. Craniile şi alte oase umane sunt recuperate după incinerare şi utilizate în scopuri ritualice. Ei cred că puterea vine de la morţi. La un moment dat au vrut să mă convingă să beau apă din Gange pusă într-un craniu uman, dar la numai doi metri de noi pluteau cadavre”, spune fotograful irlandez Darragh Mason, care a petrecut câteva zile printre membrii tribului.

4. Trăind cu morţii – Indonezia

În districtul Toraja, din Indonezia, există un ritual care poate părea oricui foarte ciudat, însă cei care îl practică sunt convinşi că este plin de duioşie şi de respect. Cadavrele celor dragi sunt îmbrăcate în costume tradiţionale şi aşezate în încăperi separate ale casei, până când acestea vor fi, la un moment dat, îngropate. În parte, acest lucru se datorează costurilor de înmormântare destul de ridicate, iar până când familia face rost de bani poate dura chiar şi un an. Totuşi, mai există şi un alt ritual legat de acesta, o dată pe an obişnuindu-se să se dezgroape morţii, pentru a fi spălaţi şi îmbrăcaţi în haine noi, un ritual care se numeşte “Ceremonia de curăţare a morţilor”.

3. Căratul soţiei pe cărbuni încinşi – China

Acest ritual al mersului pe cărbuni încinşi trebuie îndeplinit de proaspătul mire, care îşi poartă astfel soţia, înainte de a intra în casa în care vor locui. Se spune că astfel femeia va avea o naştere mai uşoară. Ritualul este vechi de peste 3.000 de ani, iar de-a lungul secolelor diferite civilizaţii l-au practicat în scopuri de vindecare, iniţiere, purificare, trancendenţă şi în diverse acte de credinţă.

2. Răpirea miresei – România

Obiceiul datează în România de câteva secole, fiind adus pe meleagurile noastre de către ţigani. Totuşi, tradiţia furatului miresei vine tocmai din antichitate, când majoritatea căsătoriilor se încheiau în general fără consimţământul miresei. Legenda spune că primii hoţi de mirese au fost răpitorii Sabinelor. După întemeierea Romei, romanii au organizat o petrecere la care au invitat tribul Sabinilor, care erau cunoscuţi pentru femeile lor frumoase. După ce petrecerea a luat sfârşit, profitând de faptul că bărbaţii adormiseră, romanii le-au răpit nevestele, surorile şi fiicele, fugind cu ele. Se spune că atunci când sabinii au revenit să-şi recupereze femeile, acestea au fost cele care au cerut îndurare, deoarece se îndrăgostiseră de răpitori. Acest mit s-a păstrat peste ani, devenind obiceiul furatului miresei în noaptea nunţii.

1. Aruncatul cu scorţişoară în cei necăsătoriţi – Danemarca

Persoanele care locuiesc în Danemarca, au împlinit 25 de ani şi sunt necăsătorite au parte de o mare surpriză de ziua lor. Sunt acoperite din cap până-n picioare, de prietenii lor, cu scorţişoară. Această tradiţie datează din secolul al XVI-lea, atunci când comercianţii de condimente trecuţi de 30 de ani şi necăsătoriţi eru acoperiţi cu piper. Scopul este de a-l împinge pe celibatar să se căsătorească.

romaniatv

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *