Majoritatea dintre noi se confruntă cu apariţia molarilor de minte în jurul vârstei de 18 şi 24 de ani. Unora le ies toţi, altora nici unul, iar acest lucru se explică prin evoluţia omului, a masticatiei şi alimentaţiei, micşorării maxilalelor care nu mai permit apariţia tuturor celor patru, provocând dureri.
Ce este de făcut în acest caz? E bine să le laşi sau să le extragi? Sunt posibile complicaţii?
Iată răspunsuri la aceste întrebări.
Molarii de minte au rolul de a mestecă, a tăia şi fărâmiţă alimentele şi sunt la fel de utili că şi ceilalţi dacă vor creşte în mod corect, susţinuţi de gingii şi oase sănătoase.
Îngrijirea molarilor de minte se face separat, deoarece erupţia nefiind completă ei rămân mai mici decât ceilalţi dinţi şi astfel periajul trebuie făcut individual. Tocmai datorită faptului că nu li se acordă atenţie separată, aceştia nu ajung să fie periaţi şi se carieaza mult mai repede.
”Apelăm la soluţia extracţiei atunci când molarii de minte sunt parţial erupti şi nu au suficient spaţiu, dacă generează durere, sunt cariaţi profund sau dacă sunt parţial îngropaţi în osul maxilar şi sunt orientaţi spre dintele vecin pe care îl pot căria. Aceştia se scot şi dacă va creşte retenţia plăcii dentare sau dacă sunt inactivi în masticaţie şi nu au antagonist (pentru a putea favoriza mai bine igienă molarului din faţă lor care are un rol important în masticaţie).
Dacă însă la erupţie molarul nu poate străbate mucoasa de deasupra lui şi observăm că are loc în cavitatea bucală, se va face doar o incizie pentru a-i permite acestuia să-şi urmeze erupţia pe arcadă. Un molar de minte este valoros într-o viitoare lucrare fixă, atunci când lipsesc molarii vecini, de aceea extracţia acestuia, care de altfel este destul de dureroasă ar trebui să se facă numai dacă este impetuos necesar”, explică Andra Custura, medic stomatolog şi manager medical Andra Smile.
Măselele de minte netratate pot cauza dureri intense la nivelul mandibulei sau maxilarului, probleme la mestecat şi chiar complicaţii precum boli gingivale, infecţii, carii, chisturi sau înghesuirea dinţilor.

Cum se realizează extracţia

O simplă radiografie îi va arată medicului poziţionarea şi cum să realizeze extracţia. Există situaţii în care apar complicaţii locale, deoarece măselele au rădăcini separate de sinusurile maximalare printr-un strat subţire de os. În acest caz se administrează antibiotice, iar pacienţii trebuie să evite activităţile ce ar putea exercită presiune asupra sinusurilor (suflatul nasului, strănutul, exerciţii fizice).
”Ulterior extracţiei se va simţi un disconfort şi/ sau durere care pot fi tratate cu analgezice şi antiinflamatoare. Există de asemenea posibilitatea apariţiei de infecţii din cauza numărului mare de bacterii prezente în gură. În acest caz se administrează profilactic antibiotice. Alte efecte ce pot apărea sunt umflăturile, care variază de la pacient la pacient şi sângerările, care sunt considerate a fi normale”, adaugă dr. Andra Custura.
Neplăcerile postoperatorii se pot remedia cu analgezice şi comprese reci. Pentru o igienă corespunzătoare, se pot administra antiseptice locale (apă de gură, ceaiuri dezinfectante de salvie sau muşeţel). De asemenea nu e bine să consumaţi alimente dure (nuci, alune, seminţe, floricele), fierbinţi sau foate reci şi nici să fumaţi cel puţin 24 de ore de la intervenţie.
csid.ro