Foamete și malnutriție. Credit foto: Stanislau Valynkin / Alamy / Profimedia
Malnutriția favorizează o formă de diabet distinctă de cele deja clasificate, au concluzionat mai mulți experți mondiali în această patologie într-un articol publicat joi, subliniind că țările sărace sunt cele mai afectate, scriu AFP și Agerpres.
„Facem apel la comunitatea internațională din domeniul diabetului să recunoască această formă particulară a bolii”, au declarat autorii articolului publicat în revista Lancet Global Health, care a prezentat consensul la care s-a ajuns în cadrul Federației Internaționale de Diabet.
Cele două forme principale de diabet sunt tipul 1, care apare la persoanele tinere, și tipul 2, diagnosticat la persoanele mai în vârstă. Prima formă, care se manifestă în mod acut, este cauzată de un deficit de insulină; în cea de-a doua formă, mai frecventă, acest hormon este produs în mod normal, dar organismul este mai puțin sensibil la acesta.
Totuși, experții din domeniul sănătății au constatat că o formă răspândită de diabet nu se încadrează în aceste categorii. Tipologia distinctă apare la pacienții tineri, adeseori sub 30 de ani, dar este mai puțin acută decât diabetul de tip 1, iar producția de insulină este doar cu puțin mai redusă.
Și, spre deosebire de diabetul de tip 2, excesul de greutate nu pare a fi un factor de risc. Dimpotrivă, pacienții sunt, în general, malnutriți sau subnutriți, cu o greutate mai mică decât cea normală.
„Se estimează că 25 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de acest tip de diabet”, în special în țările sărace sau în curs de dezvoltare, au raportat autorii studiului.
Nu se cunoaște încă cea mai bună metodă de tratament în cazul acestui tip de diabet
Acest concept nu este nou: în anii 1980 și 1990, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a inclus în clasificările sale „un diabet asociat malnutriției”. Însă OMS a renunțat la această clasificare în 1999, din cauza lipsei de consens între experți cu privire la faptul că subnutriția este un factor suficient pentru a provoca singură diabetul.
Însă, de atunci, numeroase studii – în Bangladesh, Etiopia, India, Indonezia, Nigeria, Uganda, Pakistan, Rwanda – au confirmat existența distinctă a unui astfel de mecanism, potrivit autorilor.
Încă nu sunt cunoscute cu exactitate procesele fiziologice care provoacă acest tip de diabet și nici cea mai bună metodă de tratare a acestuia: pierderea în greutate nu este, în mod logic, indicată, iar efectul tratamentelor tradiționale pe bază de metformină sau insulină rămâne incert.
Mai presus de toate, combaterea acestui tip de diabet implică în mare măsură menținerea și accelerarea programelor de combatere a sărăciei și a foametei, în special prin „creșterea accesului la alimente simple, ieftine, hrănitoare și bogate în proteine”, au concluzionat autorii studiului.
