Prin poprire, statul poate bloca sumele de bani datorate contribuabilului de către terți, de exemplu, angajatori sau bănci, pentru a le direcționa către stingerea datoriilor
Poprirea salariului este una dintre cele mai frecvente măsuri de executare silită, utilizată de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru recuperarea datoriilor către stat. Deși reprezintă o acțiune legală, procedura este strict reglementată prin Codul de procedură fiscală și Codul de procedură civilă, care stabilesc clar când poate fi aplicată, ce sume pot fi reținute și care sunt drepturile contribuabilului, scrie digi24.
Legea prevede că, atunci când o persoană nu-și achită de bunăvoie obligațiile fiscale, ANAF poate trece la executare silită, inclusiv prin poprirea veniturilor. Măsura este însă aplicată, doar după comunicarea unei somații, prin care contribuabilul este informat despre debit și are la dispoziție 15 zile pentru a-l achita sau pentru a solicita o procedură de mediere. Dacă în acest termen nu există o soluție, executarea continuă automat.
Prin poprire, statul poate bloca sumele de bani datorate contribuabilului de către terți, de exemplu, angajatori sau bănci, pentru a le direcționa către stingerea datoriilor. Potrivit articolului 781 din Codul de procedură fiscală, pot fi urmărite prin poprire veniturile și disponibilitățile bănești, titlurile de valoare, dar și alte bunuri mobile necorporale aflate în posesia terților.
Totuși, nu toate veniturile pot fi executate silit. Legea protejează anumite sume cu destinație specială, cum sunt alocațiile de stat, indemnizațiile pentru copii, bursele, ajutoarele de maternitate, diurnele sau compensațiile pentru concediere. De asemenea, sumele aferente salariilor viitoare, pe o perioadă de trei luni de la înființarea popririi, sunt exceptate de la urmărire.
După comunicarea adresei de poprire, toate sumele vizate devin indisponibile. Terțul poprit, de regulă angajatorul, este obligat să nu efectueze nici o plată care ar diminua valoarea blocată, până la stingerea integrală a datoriei. Indisponibilizarea se extinde și asupra sumelor care urmează să fie încasate ulterior, dacă acestea au scadențe succesive.
În privința limitelor, articolul 729 din Codul de procedură civilă prevede că statul poate reține până la o treime din venitul lunar net al contribuabilului pentru datorii generale și până la jumătate, în cazul obligațiilor de întreținere sau alocațiilor pentru copii. Dacă există mai multe popriri simultane, reținerile totale nu pot depăși jumătate din venitul net.
Pentru persoanele cu venituri sub nivelul salariului minim net, executarea se aplică doar asupra părții care depășește jumătate din această sumă. De asemenea, indemnizațiile de boală, compensațiile de concediere și ajutoarele de șomaj pot fi urmărite, numai pentru datorii rezultate din obligații de întreținere sau despăgubiri pentru prejudicii corporale.
Poprirea rămâne valabilă chiar dacă debitorul își schimbă locul de muncă sau se pensionează. În acest caz, angajatorul sau instituția care face plata devine noul terț poprit, preluând obligațiile de reținere.
Executarea silită este, de regulă, ultima etapă în procesul de recuperare a creanțelor fiscale. Înainte de aplicarea acesteia, contribuabilul poate apela la procedura de mediere cu ANAF, în termen de 15 zile de la primirea somației.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
