Studiu Coface
Prețurile orezului au scăzut cu 35% într-un an, ajungând la cel mai scăzut nivel din 2017 (aproximativ 360 USD pe tonă), în urma ridicării restricțiilor de export impuse de India. După trei ani de volatilitate extremă, piața se confruntă cu un surplus (541 de milioane de tone produse în 2024), ceea ce determină scăderea prețurilor și perturbă echilibrul pentru producătorii și importatorii globali.
Trei ani de volatilitate record
Din 2022, India, principalul exportator mondial, și-a restricționat vânzările la export pentru a limita creșterea prețurilor mondiale (creștere de 19% în 2022 și 2023), legată în special de războiul din Ucraina și de condițiile meteorologice nefavorabile din Asia. Redeschiderea exporturilor în 2024, combinată cu recolte record în Asia, a dus la o scădere a prețurilor cu 35% într-un an. Având în vedere previziunile de creștere a producției pentru 2026 și posibila revenire a fenomenului La Niña în al patrulea trimestru al anului 2025, anticipăm un excedent de ofertă în creștere în 2026. Se preconizează că prețurile vor continua să scadă cel puțin până la sfârșitul anului 2025, cu o probabilă stabilizare în 2026 la niveluri nemaiîntâlnite în ultimii 10 ani.
Asia domină piața; Africa este foarte dependentă
Orezul este alimentul de bază cel mai consumat în lume, înaintea grâului și a porumbului. În ciuda importanței sale pentru securitatea alimentară, acesta este încă puțin comercializat pe piețele mondiale, Asia, care reprezintă aproape 90% din producția și consumul global, rămânând principalul actor.
Africa subsahariană, la rândul său, este puternic dependentă de importurile din Asia. În 2024, cinci țări asiatice generau 75% din exporturi, din care 40% din India, o concentrare care sporește vulnerabilitatea acestor țări la deciziile politice ale economiilor asiatice.
O problemă politică majoră în întreaga Asie
Orezul rămâne o marfă puternic politizată în multe economii asiatice.
Scăderea continuă a prețurilor amenință profitabilitatea producătorilor din țările în care producția este mai mică decât în India. Filipine, unul dintre cei mai mari importatori de orez din lume, a suspendat importurile pentru 60 de zile începând cu 1 septembrie pentru a-și sprijini producătorii. Indonezia, la rândul său, a trecut la o strategie de suveranitate alimentară, acordând prioritate producției interne pentru a-și reduce dependența de importuri.
Economiile emergente mențin politici protecționiste. Este cazul Japoniei, care, sub presiunea lobby-urilor agricole, menține cote stricte de import pentru a-și proteja sectorul orezului. Cu toate acestea, abordarea riscă să destabilizeze dinamica pieței interne. Într-adevăr, sectorul orezului japonez se confruntă cu o criză de aprovizionare din cauza recoltei slabe din 2023, cauzată de căldura extremă care a redus randamentele. Depozitarea și un cutremur major în sudul Japoniei în august 2024 au agravat deficitul de aprovizionare. Politicile protecționiste mențin prețurile interne la un nivel foarte ridicat, în special atunci când producția internă scade. Un sac de 5 kg de orez costă în prezent aproximativ 4.000 de yeni (26 USD) în Tokyo, comparativ cu 8 USD pentru un sac echivalent de orez thailandez în Bangkok.
India, Thailanda, Vietnam, Pakistan, Cambodgia
