Există un paradox care definește perfect economia românească din acest moment: oamenii se tem de credite, dar își lasă la bănci economiile să se topească, încet, în depozite care nu acoperă nici pe jumătate inflația. Este ca și cum ai lăsa un pahar cu apă în soare și ai spera că rămâne plin până seara. Nu rămâne. Evaporarea e inevitabilă.
România trăiește o formă subtilă de autoiluzionare financiară. Avem peste 634 de miliarde de lei ținuți cuminți în bănci, fără randament real, doar pentru că ne oferă senzația psihologică de siguranță. Însă siguranța e falsă: un depozit la dobândă de 5% într-o economie cu inflație de aproape 10% este o pierdere mascată, spune expertul financiar, Claudiu Trandafir. Un minus care pare plus, doar pentru că extrasul de cont îți arată o cifră ușor mai mare, fără să-ți spună că valoarea reală scade.
Ironia este că, în această ecuație, creditul, marea sperietoare a românului, devine brusc un instrument mai ieftin, decât propriile economii. Pentru prima dată după mulți ani, banii împrumutați costă mai puțin, decât banii proprii. Asta nu pentru că băncile ar fi devenit generoase, ci pentru că inflația a remodelat terenul de joc.
Cultura financiară de la noi ne împinge să plătim integral un apartament, dacă avem banii. Să scăpăm de datorii. Să nu depindem de creditori. Doar că logica asta, sănătoasă în vremuri stabile, devine o capcană, atunci când economia fierbe. Un apartament plătit integral e confortabil, dar banii închiși în ziduri nu produc nimic. O combinație de avans + credit + lichidități investite ar fi, paradoxal, strategia matură.
Este esențial să înțelegem că inflația nu este un fenomen abstract, ci un hoț tăcut. Ne fură din buzunar fără să simțim. Iar soluția nu este să închidem banii într-un seif mental și bancar, ci să-i punem la treabă. Investițiile, fie în locuințe, fie în fonduri, fie în titluri de stat, nu sunt opțiuni exotice. Sunt reacții firești, într-o economie care se repoziționează.
În anii care vin, IRCC va scădea, dobânzile se vor reașeza, dar inflația nu va dispărea peste noapte. Terenul rămâne instabil. Într-o astfel de lume, cel mai scump lucru pe care îl putem face este să nu facem nimic.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
