Ziua de Ignat, sărbătorită anual pe 20 decembrie, marchează începutul pregătirilor tradiționale de Crăciun în gospodăriile românești. În această zi se sacrifică porcii conform obiceiurilor străvechi, ritual care își are originile în tradițiile Romei antice, legate de Saturnalii, sărbători dedicate zeului Saturn. Porcul era considerat întruchiparea divinității, iar sacrificarea lui era însoțită de ritualuri menite să alunge spiritele rele.
Tradiții și obiceiuri de Ignat
În tradiția românească, tăierea porcului se realizează pe lumină, iar locul sacrificiului este purificat prin tămâiere și stropire cu apă sfințită. Se crede că dacă porcul nu este sacrificat în ziua de Ignat, acesta nu se mai îngrașă și nu are noroc. În această zi nu se fac alte activități gospodărești, precum spălatul, torsul lânii sau cusutul.
Tradițional, bărbatul se ocupă de înjunghierea, pârlitul și tranșatul porcului, iar femeile pregătesc preparatele specifice, de la cârnați și caltaboși, la tobă și pomana porcului. Aceasta din urmă este o masă festivă la care participă familia, vecinii și cei care au ajutat la sacrificiu, fiind considerată aducătoare de prosperitate și sănătate. În unele zone, preparatele sunt sfințite la biserică sau date de pomană celor nevoiași.
Printre obiceiurile legate de Ignat se numără: ascuțirea cuțitelor cu o seară înainte, adăugarea ramurilor de iasomie în focul pentru pârlit, așezarea unei pături peste porcul gata de pârlit pe care sunt puși copiii mici pentru noroc, dar și folosirea sângelui amestecat cu făină sau mei pentru a proteja copiii de boli. De asemenea, obiectele din metal purtate în această zi, precum inele sau monede, sunt considerate a ține la distanță spiritele rele.
Ziua de Ignat coincide și cu praznicul Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei și martir creștin din secolul al II-lea, considerat ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul. Deși sărbătoarea religioasă și tradiția sacrificării porcilor nu sunt direct legate, ziua poartă numele Sfântului Ignatie, iar etimologia cuvântului „Ignat” provine din termenul latin „Ignis”, care înseamnă foc.
CITEȘTE ȘI – Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, a găzduit seara regală cu tema ”Educația: Curaj, Performanță, Civism”
Preparatele rezultate din sacrificarea porcului reprezintă elemente centrale ale gastronomiei de Ignat: cârnați, caltaboși, tobă, sarmale și, în unele zone, ciorbă de perișoare. Carnea proaspăt pregătită este adesea oferită vecinilor sau consumată imediat, fiind considerată simbol al bunăstării și unității comunității. Tradițiile de Ignat se transmit din generație în generație, păstrând vie legătura românilor cu obiceiurile străvechi de Crăciun.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
