Arheologii au scos la iveală una dintre cele mai vechi dovezi cunoscute de construcție realizată de ființe umane timpurii, schimbând radical perspectiva asupra capacităților tehnologice ale strămoșilor noștri îndepărtați. La Kalambo Falls, în nordul Zambiei, cercetătorii au descoperit o structură din lemn formată din bușteni prelucrați și îmbinați intenționat, datată la aproximativ 476.000 de ani vechime – cu sute de mii de ani înainte de apariția lui Homo sapiens.
Descoperirea indică faptul că hominizii din acea perioadă nu foloseau lemnul doar pentru foc sau unelte simple, ci erau capabili să construiască structuri stabile, gândite și adaptate mediului în care trăiau.
O construcție deliberată, nu un accident natural
În centrul descoperirii se află doi bușteni masivi, așezați perpendicular unul peste celălalt, cu o crestătură clar tăiată acolo unde se intersectează. Analizele microscopice au arătat urme evidente de tăiere, șlefuire și ajustare, realizate cu unelte de piatră, ceea ce exclude posibilitatea ca lemnul să fi fost adus și aranjat întâmplător de apă.
Forma și modul de îmbinare sugerează existența unei platforme ridicate sau a unei suprafețe de lucru amenajate pe malul râului, probabil menită să ofere stabilitate, protecție față de umezeală și un spațiu funcțional pentru activități zilnice.
Un sit excepțional, conservat de apă
Kalambo Falls, situat la granița dintre Zambia și Tanzania, este un loc unic din punct de vedere arheologic. Cascada, cu o cădere de peste 230 de metri, se află într-o zonă unde solul rămâne permanent umed. Această umiditate constantă a împiedicat descompunerea lemnului, permițând conservarea unor materiale organice care, în mod normal, s-ar fi degradat complet de-a lungul timpului.
Situl este inclus pe lista tentativă UNESCO și a oferit, de-a lungul deceniilor, dovezi ale activității umane continue, de la Epoca Pietrei până în perioade mult mai recente.
Cum a fost stabilită vechimea structurii
Datarea unei structuri atât de vechi a reprezentat o provocare majoră pentru cercetători. Metodele clasice, precum datarea cu radiocarbon, nu pot fi utilizate pentru perioade atât de îndepărtate. În schimb, oamenii de știință au apelat la datarea prin luminescență, analizând granulele de cuarț și feldspat din sedimentele care înconjurau lemnul.
Rezultatele au indicat mai multe intervale temporale distincte, iar buștenii îmbinați au fost asociați cu cel mai vechi strat, confirmând că structura aparține unei perioade extrem de timpurii din istoria umanității.
Uneltele și viața comunităților timpurii
În apropierea structurii au fost descoperite și alte obiecte din lemn prelucrat: o pană ascuțită, un băț de săpat și alte piese care sugerează existența unui mic „set de unelte” din lemn. Acestea ar fi fost folosite pentru tăierea copacilor, despicarea trunchiurilor și modelarea materialului brut.
Prezența unei astfel de structuri indică faptul că oamenii nu erau doar nomazi aflați în trecere, ci reveneau periodic în același loc, investind timp și efort pentru a-l face mai locuibil. Platforma din lemn ar fi oferit un spațiu mai uscat, ferit de noroi și insecte, ideal pentru lucru, odihnă sau pregătirea hranei.
O schimbare majoră în înțelegerea „Epocii Pietrei”
Descoperirea de la Kalambo Falls oferă o perspectivă nouă asupra așa-numitei Epoci a Pietrei, o denumire care, spun cercetătorii, poate fi înșelătoare. Deși uneltele de piatră au supraviețuit cel mai bine timpului, acest sit demonstrează că lemnul juca un rol esențial în viața comunităților timpurii.
CITEȘTE ȘI – Prima misiune umană pe Marte trebuie să caute urme de viață: concluzia fermă a unui raport științific major din SUA
Îmbinarea unor bușteni grei necesită planificare, cunoștințe despre material și, cel mai probabil, cooperare între mai multe persoane. Aceste aspecte indică un nivel de organizare și gândire tehnologică mult mai avansat decât se credea anterior pentru acea perioadă.
O fereastră rară către un trecut pierdut
Pentru arheologi, această structură reprezintă o rară fereastră către o parte a tehnologiei preistorice care, de obicei, rămâne invizibilă. Lemnul, material esențial pentru supraviețuire, aproape că nu se păstrează în siturile foarte vechi.
Descoperirea sugerează că, cu sute de mii de ani înainte de apariția omului modern, strămoșii noștri remodelau deja mediul înconjurător, construiau structuri durabile și tratau anumite locuri ca puncte centrale ale vieții lor. Este o dovadă clară că istoria construcțiilor și a ingeniozității umane începe mult mai devreme decât se credea până acum.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
