O zi de miercuri face diferența: Telefonul Vârstnicului și demnitatea în bătrânețe
Fostă profesoară de biologie, cu o viață plină de muncă, dragoste pentru copii și respect pentru rădăcini, doamna Ana este astăzi unul dintre sutele de vârstnici pentru care un telefon pe săptămână face diferența dintre tăcere și apartenență.
Are 85 de ani și, deși trăiește singură, este ascultată.
A auzit prima dată de Telefonul Vârstnicului la televizor, în 2016. „Mi-am notat numărul… Poate când oi avea nevoie”, își amintește. Iar într-o zi de iarnă, a sunat. Din singurătate. După minute de așteptare și un mesaj robotizat, cineva i-a vorbit. I s-a oferit posibilitatea să aleagă o zi în care să fie reapelată săptămânal. A ales miercurea. De atunci, în fiecare miercuri, la capătul firului e, de patru ani, Alina – asistent social, iar înaintea ei au fost Andreea și Ioana. „Simt că ne ascultăm reciproc. Sunt momente când tocmai atunci ai nevoie de o vorbă și e foarte binevenită discuția.”
Doamna Ana vorbește miercurea din pragul casei, când e soare, sau din camera de la stradă, când e frig. Povestește despre florile din curte, despre teiul din fața casei, despre ceapa plantată chiar de ea primăvara. Uneori cu emoții, alteori cu dor, dar mereu cu bucuria că cineva o ascultă, iar ea poate împărtăși cu cineva din atâtea câte știe.
Doamna Ana povestește cu umor și naturalețe despre perioada dinainte de 1989, despre biserici mutate și sfințenie pierdută, despre cum casa trebuie „să fie pusă cu fața către răsărit, nu către drum, ca să o vadă soarele toată ziua”. Vorbește despre munca la catedră, despre sacrificii, despre cum și-a câștigat locul la facultate, și mai ales, despre dragostea pentru copii, pentru oameni în general. Se simte dorința de a vorbi și împărtăși cât mai multe, în puținele minute când este în compania cuiva.
„Eu am iubit foarte mult copiii”, spune doamna Ana, întorcând foile cu fotografii păstrate cu grijă într-un album. A dus multe generații în excursii în Retezat și prin misterele naturii. A predat cu exigență și dragoste și a fost o dirigintă adorată. Când s-a retras, a crezut că liniștea satului și curtea părintească îi vor fi suficiente.
Dar golul lăsat de lipsa elevilor, de plecarea fratelui și a părinților, doi îngeri după cum îi numește cu nod în gât, s-a umplut treptat cu singurătate.
A rămas fără părinți de mulți ani, iar în 2013, chiar de Crăciun, l-a pierdut și pe fratele ei. „Am simțit în biserică ceva de nedescris… parcă aveam un ciocan în inimă.” Tăcerea a pus stăpânire pe casa părintească, iar singurătatea și-a făcut tot mai mult loc printre amintirile și zidurile groase. Fiecare colțișor e o amintire, fiecare fotografie e un capitol din viața trăită cu demnitate, dar și cu pierderi.
Cei de la Mănăstirea din localitate au devenit a doua familie pentru ea. O iarnă întreagă, după un consult la inimă cu un rezultat deloc încurajator, părintele stareț s-a asigurat că este în siguranță dacă va locui la mănăstire până în primăvară. Și acum, zilnic, la ora unu și jumătate – două, primește mâncare caldă de la ei.
Când vine vorba despre tinerețe, doamna Ana recunoaște: „Când ești tânăr, nu înțelegi. Și eu mă întrebam de ce trag unii bătrâni picioarele pe trotuar sau de ce nu stau acasă… acum știu, acum nu mai judec aiurea.”
Acum, la anii dumneaei, doamna Ana îi îndeamnă pe tineri la înțelegere: „Să iubească tot ce e în jurul lor. Să le întindă celor în vârstă o mână, să le zâmbească, să îi îmbrățișeze. Să nu-i evite, să îi viziteze.”
Telefonul Vârstnicului, o punte spre demnitate
Telefonul Vârstnicului – 0800 460 001 – este, de 10 ani, o linie gratuită de informare și sprijin emoțional dedicată de Fundația Regală Margareta a României seniorilor din toată țara. Pentru cei mai singuri, oferă reapelare săptămânală. O voce caldă, o întrebare sinceră: „Cum vă simțiți azi?”
Pentru doamna Ana, aceste conversații sunt ca o gură de aer proaspăt. „Socializarea prin telefon e mai bună decât deloc. Iar când ne adunăm mai mulți de vârsta mea, la TeleClubul Seniorilor, primesc o temă, o oră la care să fiu gata pentru a intra online, dar și recomandarea ca fiecare să se încadreze în timpul alocat discuțiilor. Am emoții, dar mă simt atât de bine.”
După vizita făcută, a rămas din nou singură – în grija teiului ei drag, căruia dimineață de dimineață îi împărtășește gândurile, grijile, speranța – dar cu încrederea că săptămâna viitoare, miercuri, telefonul va suna din nou, iar vocea caldă a Alinei îi va spune: ”Ce mai faceți, doamna Ana?”
Singurătatea doare. Împreună le-o putem vindeca
🔸 Dacă ai un părinte sau bunic singur, dă-i un telefon azi.
🔸 Spune-le vârstnicilor din jurul tău – fără acces la informații utile vieții de zi cu zi sau singuri – să sune gratuit și cu încredere la Telefonul Vârstnicului – 0800 460 001 pentru a găsi răspunsuri pentru nevoile lor.
🔸 Trimite un SMS cu textul SINGUR la 8844 și donează lunar 2 Euro[1] sau donează atât cât poți pentru ca acest telefon să poată asculta cât mai mulți vârstnici care au nevoie acum – www.frmr.ro/donationline.
Bătrânețea nu e o condamnare, ci o etapă a vieții care merită trăită cu respect și căldură. Iar povestea doamnei Ana ne reamintește că niciodată nu e prea târziu să întindem o mână, să răspundem cu suflet.
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
