La două secole de la revolta decembriştilor, prima tentativă a elitelor ruse de a limita autocraţia, Kremlinul a ales tăcerea. Asemenea modului în care a tratat centenarul Revoluţiei Bolşevice, Vladimir Putin a evitat orice comemorare oficială, pentru a nu transforma nemulţumirea legată de războiul din Ucraina într-un nou impuls revoluţionar, notează EFE într-un comentariu.
Autorităţile ruse oferă propria interpretare a evenimentelor din 1825. Ministrul Justiţiei, Konstantin Ciuicenko, a transmis un mesaj despre semnificaţia istorică a revoltei:
„Principala lecţie a revoluţiei decembriste este că statul rus nu îşi poate permite să fie slab… Statul rus are valoare doar atunci când se poate apăra”.
Decembriştii, inspiraţi de Occident
Revolta a fost organizată de ofiţeri, aristocraţi şi intelectuali care au profitat de moartea ţarului Alexandru I pentru a promova idei liberale venite din Europa şi Statele Unite.
Spiritul lor a fost surprins de poetul Aleksandr Odoevski, ale cărui versuri au rămas simbolice:
„Din scânteie va izbucni o flacără (…) Din lanţuri vom făuri săbii/Şi din nou vom reaprinde focul libertăţii/Şi cu aceasta ne vom năpusti împotriva ţarilor”.
Dacă Uniunea Sovietică i-a glorificat pe decembrişti, actuala putere îi priveşte ca pe un precedent periculos.
În viziunea Kremlinului, aceştia seamănă cu „agenţii străini” de astăzi, consideraţi instrumente ale influenţei occidentale.
În acest registru este plasat şi fostul lider al opoziţiei, Aleksei Navalnîi, perceput drept un „decembrist modern”, deşi nu a aparţinut elitelor.
O şansă ratată care a schimbat cursul istoriei
Experţii susţin că reprimarea revoltei din 1825 a accentuat izolarea Rusiei şi a amânat reformele majore: iobăgia a fost abolită abia în 1861, primul parlament a apărut în 1905, iar autocraţia a căzut doar în 1917. În loc de schimbare, a urmat radicalizarea opoziţiei şi violenţa politică.
Amintirea rebeliunii armate conduse de Evgheni Prigojin în 2023 rămâne vie. Moartea sa ulterioară, într-un misterios accident aviatic, este văzută de susţinători ca o reglare de conturi. Comparând epocile, Ciuicenko a afirmat:
„Din păcate, monarhia era foarte liberală, aş spune chiar prea nobilă, dacă ne uităm la modul în care au fost pedepsiţi decembriştii pentru revolta lor”.
Elitele de ieri şi „noile elite” ale lui Putin
Analista Aleksandra Prokopenko arată că elitele actuale şi-au pierdut influenţa politică, fiind reduse la roluri administrative sau economice.
În schimb, Putin promovează veteranii de război şi angajaţii complexului militar-industrial drept „noile elite ruseşti”.
„Nu ţi-e frică să laşi soarta ţării în mâinile lor„, a declarat liderul de la Kremlin, sugerând că loialitatea faţă de stat este garanţia stabilităţii.
Așadar, într-o Rusie marcată de război, sancţiuni şi tensiuni interne, trecutul nu este doar o poveste, ci un risc politic real, încheie analiza EFE.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
