„Domnul președinte Nicușor Dan a avut și are dreptate. (…) Este o mică minune faptul că domnul președinte, fost primar general, a reușit să țină această primărie pe linia de plutire. (…) Pe scurt, în anul 2026, dacă nu facem ceva rapid, ne vor lipsi circa 3,5 miliarde de lei. Suma este fa-bu-loa-să! Nu vreau să închid primăria la jumătatea anului!”
Acestea sunt doar câteva din declarațiile făcute de primarul general al Capitalei, Ciprian Ciucu, în prima lui conferință de presă de pe data de 20 decembrie. Atunci Ciucu a pus în fața bucureștenilor, pe modelul Nicușor Dan, problemele orașului într-o prezentare PowerPoint din care să înțelegem că suntem din nou în pragul falimentului.
Jumătate din bugetul pe un an al orașului este cheltuit pe subvenția la transport și la termoficare. Cu chiu, cu vai, se mai găsesc 9% din buget pentru asistență socială, 8% pentru sănătate, 8% pentru cultură, recreere, religie și 8% pentru autoritățile publice din subordinea Primăriei Capitalei. Restul banilor merg pe datoriile pe care PMB le are de plătit, servicii publice, protecția mediului, ordine publică etc.
„Este evident faptul că modul în care se împarte acest buget, între Primăria Capitalei și primăriile de sector, este foarte, foarte, dezechilibrat. Lăsăm lucruri foarte costisitoare la nivelul PMB și resurse nealocate corespunzător la nivel de primării de sector. Unii primari la nivel de sectoare au atât de mulți bani încât își permit să schimbe borduri de trei, patru ori, să pună panseluțe în cele mai întunecate colțuri ale Capitalei, poate chiar și iarna, când trebuie admirate sub zăpadă. Se continuă risipa de resurse acolo unde resursele sunt prea multe și pe partea cealaltă nu se dezvoltă anumite lucruri”, a explicat, pentru Cotidianul, profesorul universitar de economie Cristian Păun.
Ciucu a promis că va face ordine în finanțele Primăriei Municipiului București și că va pune „orașul la punct”. A spus că va pregăti reorganizări și că va desființa acele instituții care mănâncă banul public. Sunt cam aceleași promisiuni pe care le-am primit și de la Nicușor Dan, care a reorganizat companiile municipale și a dat afară sute de oameni din administrația publică. Însă pare că cele mai mari probleme sunt cele structurale, la care nu s-a găsit nicio rezolvare. De la modul în care se împart banii între primăriile de sector și primăria Capitalei până la sistemul centralizat de termoficare care provoacă pierderi uriașe iarnă de iarnă și problema traficului.
Ce ne-a spus, alarmist, Ciprian Ciucu, este ce știam deja de la Nicușor Dan. Iar bucureștenii au ales la referendum ca primarul Capitalei să aleagă cum se împart banii între primăriile de oraș, ca el să dea autorizațiile de construire și să vină cu o strategie serioasă împotriva traficului și consumului de droguri din oraș. Iar Ciucu, mâna dreaptă din București a lui Bolojan, susține implementarea referendumului. Rămâne de văzut acum când va decide coaliția de guvernare să transpună referendumul în lege. Până atunci, lipsa banilor va rămâne principala problemă la nivelul Primăriei Capitalei cu privire la problemele din sănătate, transport, infrastructură, întreținerea orașului și a parcurilor.
Termoenergetica, gaura neagră a Capitalei
Cam un sfert din bugetul primăriei se duce anual pe subvenția la termoficare. Asta în condițiile în care compania Termoenergetica a cumulat pierderi de peste 1,2 miliarde de lei în ultimii cinci ani, iar datoriile la ANAF au ajuns la 1,5 miliarde de lei. În total, o gaură de 2,7 miliarde de lei. Oricât de multe reorganizări și reașezări ar gândi primarul Capitalei, este greu de crezut că Termoenergetica poate ajunge la un moment dat pe profit. Și este clar că primarul trebuie să se gândească la o alternativă fezabilă pentru încălzirea orașului.
Planul pentru a rezolva pierderile uriașe ale companiei Termoenergetica, atât la nivel financiar cât și la nivelul agentului termic, țin de schimbarea țevilor. Sunt 1.000 de km de rețea principală și 3.000 de km rețea secundară, țevi ruginite și peticite cu o vechime în unele cazuri de peste 50 de ani, care trebuie înlocuite. Însă dacă ne gândim că Nicușor Dan a reușit într-un mandat să schimbe aproximativ 200 de kilometri de țevi, înseamnă că avem nevoie de 20 de mandate întregi de primar pentru a rezolva problema încălzirii din București.
„Lipsa de viziune și a unei discuții serioase între specialiști ne-a împins în continuare pe această alternativă a încălzirii centralizate la nivelul unui oraș. Cred că ar fi fost mult mai importantă o discuție serioasă privind trecerea pe o încălzire electrică la nivel de București, investiții masive pentru o schimbare a infrastructurii energetice. (…)
Ce ar însemna liberalizarea termoficării
Se spune că atunci când vom termina de schimbat conducte va trebui să ne ocupăm din nou de schimbat conductele pentru că deja ajung la maturitate cele pe care le schimbăm astăzi. Cu cât facem mai multe investiții în această rețea de termoficare centralizată cu atât ne va fi mai greu să o schimbăm. Este foarte costisitoare și vom ajunge să plătim cât nu face să avem căldură în blocurile noastre”, este de părere economistul Cristian Păun.
Însă această „realitate cruntă”, a costului agentului termic în Capitală, ar putea veni mai devreme decât credem. În București, gigacaloria costă aproximativ 1.000 de lei, dintre care consumatorul casnic plătește doar 300 de lei, iar restul este subvenția de la primărie. Este același fenomen ca plafonarea și compensarea facturilor la energie. Indiferent de nivelul de venit, problemele sociale sau de sănătate, fiecare bucureștean primește același beneficiu de la primărie atunci când vine vorba despre subvenție.
Însă această decizie este una politică, iar primarul stabilește în fiecare an, din pix, dacă subvenția rămâne la același nivel sau dacă va crește. Deci este posibil ca singura scăpare din acest cerc vicios să fie ca o parte din bucureșteni, posibil cei cu venituri mai mari, să ajungă să plătească adevăratul preț al gigacaloriei. Asta ar fi o reformă care va deranja profund, din cauza costurilor uriașe de încălzire. Dacă șocul liberalizării pieței de energie a fost atât de mare, atunci când facturile au crescut cu 70% în medie pentru că acela era prețul real al energiei pe piață, care va fi șocul liberalizării gigacaloriei în București, când factura la încălzire se va tripla?
„Din păcate, în România, sărăcia este atât de extinsă încât într-un oraș mare, cum este Bucureștiul, presiunea acestor tarife este foarte mare pe bugetul unei familii. Da, ar trebui să vedem care este consumatorul vulnerabil și pe același principiu, ca în cazul energiei electrice sau a gazelor, ar trebui doar pe aceia să-i ajutăm. Restul ar trebui să-și plătească încălzirea la nivelul prețului real și poate în momentul în care o să vedem prețul real, costul real al acestei încălziri centralizate, s-ar putea să ne cam iasă pe nas și să ne dorim soluții individuale de încălzire”, consideră economistul Cristian Păun.
În același timp, noul primar al Capitalei vrea ELCEN, compania care produce agentul termic, în subordinea sa. Mai ales că sunt promisiuni mari de la Ministerul Energiei pentru retehnologizarea ELCEN în așa fel încât prețul gigacaloriei să scadă. Însă chiar dacă prețul gigacaloriei ajunge la jumătate, la 500 lei spre exemplu, acest lucru nu va rezolva problema avariilor care pot lăsa, peste noapte, mii de blocuri fără apă caldă.
Problema termoficării este extrem de complexă și este influențată și de anveloparea blocurilor, un proces care din păcate nu a mai avut avântul pe care l-a avut în urmă cu câțiva ani. Aceasta este o altă problemă ce ține de bani și administrarea orașului și care a adus pentru beneficiari reducerea cu aproximativ o treime a cheltuielilor cu încălzirea, în timp ce în majoritatea blocurilor din oraș, care nu au fost anvelopate, nu există acest beneficiu.
Cum se plimbă banii în STB
Aproape o treime din banii pe care primăria îi are la dispoziție într-un an se duc pe subvenția de la transportul public. Societatea de Transport București este cel mai mare angajator din Capitală, cu aproximativ 10.000 de salariați, care în ultimii cinci ani pare că face tot ce poate doar pentru a ieși subtil, pe plus. Din 2020 până în prezent veniturile companiei au crescut cu 500 de milioane de lei, un avans de 40% la nivelul cifrei de afaceri. Iar prețul unei călătorii cu autobuzul sau tramvaiul s-a scumpit de la 1,3 lei la 3 lei, încă din 2021.
Mare parte din cifra de afaceri a STB este, de fapt, subvenția primită de la Primăria Capitalei. O subvenție din care majoritatea banilor merge pe salarii, nu pe reparații și achiziții de autobuze sau cheltuieli cu benzina, cum mulți și-ar fi imaginat.
Ba chiar conducerea primește prime și bonusuri pentru îndeplinirea indicatorilor de performanță an de an. Chiar dacă profitul, raportat la veniturile STB, a fost de 0,03% în ultimul an pentru care avem disponibile date financiare. Directorul STB are un salariu echivalent cu 14 salarii medii pe țară lunar. Conform Buletin de București, asta ar însemna o leafă lunară de 12.000 euro. Directorul STB și-ar fi renovat cu banii din subvenție biroul personal, o cheltuială totală de vreo 150.000 euro. Iar compania a ajuns, conform primarului Ciucu, la datorii de 1,4 miliarde de lei la ANAF.
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
