Experiențele ei profesionale au evoluat constant, de la atelierul Irinei Schrotter din Iași până la ritmul alert al industriei modei din New York, unde a lucrat ca intern la Marc Jacobs. Pandemia i-a schimbat planurile, dar nu i-a oprit direcția: întoarsă în România, Ilinca a explorat designul 3D, o specializare care i-a deschis ulterior drumul către Adidas. Astăzi, în cadrul departamentului Outdoor, contribuie la proiecte majore, inclusiv la realizarea gecilor purtate de mai multe delegații la Jocurile Olimpice de Iarnă.
„E mult mai puțin glamorous de cum vezi în filme”
În primul rând, Ilinca Lungu a povestit parcursul profesional până la punctul realizării costumelor pentru Olimpiada de Iarnă. „Povestea începe cu mulți-mulți ani în urmă, când am început să mă gândesc cum pot face haine noi pentru păpușile mele. Mi s-a părut fascinant că o bucată de material poate să ia o formă anume, depinde de cum o tai și o coși. Fascinația asta m-a urmărit toată viața, de la creativitatea de care ai nevoie ca să faci ceva nou și până la constrângerile practice de care e legată lumea reală.
De aceea, de la 13 ani m-am hotărât să devin designer vestimentar. Nu știam cu ce se mănâncă sau ce înseamnă industria modei, dar la 19 ani când am plecat să studiez design vestimentar în Londra. Acolo am învățat practicile din industrie, cum se fac tipare, cum se dezvoltă o colecție și ce înseamnă în realitate să fii designer. E mult mai puțin glamorous de cum vezi în filme, sunt multe nopți nedormite, griji și haine care nu arată cum îți imaginezi.”, povestește Ilinca Lungu.
„Cele 6 luni în New York au fost complet năucitoare, am văzut realitatea modei cu bune și cu rele”
Ilinca Lungu povestește că performanța este apreciată indiferent de locul în care este format designerul și cum a început la Marc Jacobs.
„În timpul facultății, am avut de făcut un an în industrie, adică un an în care am făcut internshipuri în industria modei. Pentru prima jumătate a anului m-am întors la Iași, unde am învățat de la cei mai buni: Irina Schrotter.
Irina m-a ajutat și încurajat de multe ori pe parcursul carierei, încă din liceu. Așa că am ajuns în mod natural înapoi la ea în timpul facultății, unde am petrecut mult timp cu echipa de design, care m-a învățat tot felul de secrete din industrie, cu calm și răbdare. Tot aici, am fost adoptată o bună parte din timp de atelierul de creație, în care am învățat tehnici noi de croitorie și producție, timp în care am pus o grămadă de întrebări croitoreselor, care m-au învățat și încurajat cu cea mai mare bunăvoință.
Dar visul meu a fost să văd New York-ul și să particip, fie și ca intern, la industria modei de acolo. De aceea am aplicat ca pentru un internschip la Marc Jacobs, unde am fost și acceptată. Așa că, la 21 de ani, am plecat cu un bagaj mare spre New York, pentru a putea să-mi îndeplinesc visul. Cele 6 luni în New York au fost complet năucitoare, în sfârșit am văzut realitatea despre industria modei, cu bune și cu rele. Lucrurile dinaintea săptămânii modei se derulează într-un ritm amețitor, fără timp de respiro; dar după momentul de pe podium, rămâne un sentiment de mândrie și ușurare.”, spune designerul.
Pandemia a însemnat un moment de pauză de la expunerea creațiilor, dar nu și de la studiu. Pasiunea pentru sport devine și o sursă de inspirație.
„După internshipul de la Marc Jacobs, m-am întors în Londra pentru a-mi termina studiile. Cu noua încredere dobândită din anul din industrie, am început să lucrez pentru colecția de licență, care urma să fie prezentată în iulie. Pe neașteptate, pandemia a cuprins Europa, iar toate proiectele noastre ale studenților nu s-au mai putut face fizic. Așa că am făcut doar o colecție online, urmată de o ceremonie de absolvire prin zoom, din România. Perioada care a urmat a fost grea, cu mulți factori necunoscuți, în care lumea se bătea cu un virus mortal, moda era ultima urgență. Ca proaspăt absolvent, am avut nevoie de o pauză pentru a-mi reevalua prioritățile.
În acele condiții, sportul a devenit un mod de a mă relaxa, de a scăpa de gândurile negative și de realitatea terifiantă. Întorcându-mă acasă la părinți, la Iași, am început să fac din ce în ce mai mult sport și să învăț singură să fac design 3D. Era la început și am simțit că în industria modei va fi mare nevoie de asta. Făceam tot felul de proiecte în 3D și postam pe rețele de socializare”, a precizat Irina Lungu.
După ce a impresionat comunitatea online cu creațiile sale a venit și oferta care a dus-o pe Ilinca la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2026. „Astfel am primit o propunere de la Adidas, dacă aș vrea să încep o colaborare cu ei, ca designer 3D – pe de o parte să fac propriile colecții, iar pe de altă parte învățam alți designeri noile programe 3D. De atunci, totul s-a desfășurat foarte natural, iar fascinația pentru haine și dorința de a învăța lucruri noi m-au adus într-un nou departament în adidas, cel de Outdoor. Geaca pentru Jocurile Olimpice de Iarnă a fost unul dintre primele mele proiecte în cadrul noului departament, un proiect pe cât de solicitant pe atât de interesant. Am învățat o grămadă de lucruri noi despre echipamentele pentru sportul de performanță, despre materiale inovatoare, insulație și despre cum să gândești cel mai bun produs pentru sportiv.
Geaca pentru Jocurile Olimpice este purtată de loturile din Germania, Marea Britanie, Polonia și Ungaria, dar sper că într-o bună zi să realizez ceva și pentru sportivii români, pentru care am o mare admirație”, a completat designerul.
Întrebată ce avantaje aduce o astfel de expunere față de o prezentare din cele clasice, Irina Lungu a precizat: „Fiecare expunere are avantajele și dezavantajele ei. Ca designer, eu am vrut tot timpul să învăț cât mai multe lucruri noi, și să fac proiecte cât mai diferite. Așa am reușit să fac design și pentru fashion week, dar și pentru jocurile olimpice. Avantajele la Jocurile Olimpice este că există un public țintă super pasionat de sport din toată lumea, care îmi va vedea creațiile.”
„Pe scena internațională designerii români sunt mai rari în comparație cu alte naționalități”
Ilinca Lungu spune că odată cu tehnologia și lumea modei se adaptează, iar designul presupune și adaptabilitate și inspirație pentru un volum mare de muncă. Ea spune că moda în prezent este „Efervescentă. Lumea modei începe se mișcă într-un ritm din ce în ce mai rapid, cu trenduri care vin și pleacă o dată la câteva luni. În același timp, văd mulți tineri care își găsesc stilul personal, ceea ce mi se pare foarte fain și inspirațional.”
Întrebată de planurile pentru viitor, Irina Lungu a precizat: „Încă nu pot da foarte multe detalii, dar sunt fericită să anunț că voi începe o nouă provocare, design pentru echipamente din lumea tenisului și înotului.”
Aceasta a vorbit și despre modul în care evoluează moda în România. „Industria modei este din ce în ce mai puternică în România, sunt multe branduri faine care au un limbaj vizual de sine stătător. Pe lângă marile branduri românești, preferatele mele sunt: Alexandra Sipa și Vise în Argint.”
Nu în ultmul rând, a venit cu detalii despre modul cum sunt priviți designerii români în Anglia sau SUA: „Pe scena internațională designerii români sunt mai rari în comparație cu alte naționalități, sau poate nu am cunoscut eu foarte mulți. În același timp, cei puțini pe care i-am întâlnit, tot timpul au dat dovadă de profesionalism și creativitate, fiind foarte apreciați în străinătate.”, concluzionează designerul român.
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
