Unele loturi de marfă ajung pe rafturile magazinelor doar cu buletinele de analize de la producător, fără să mai existe o a doua sau a treia verificare, iar în magazine sunt preluate pe baza acelor buletine de analize făcute de multe ori de laboratoarele proprii ale producătorilor. Foarte puține laboratoare de analize sunt acreditate RENAR, conform legislației europene și naționale, iar pe piața românească se pot folosi doar analizele laboratoarelor proprii ale producătorilor. Mai grav este faptul că legislația nu este respectată chiar de autoritățile care ar trebui să verifice loturile de mărfuri, dar nu fac aceste verificări.
Salamuri, brânzeturi, iaurturi, puiul proaspăt, orice produs poate conține neconformități. Laboratoarele de analize ar trebui să verifice calitatea produselor, dar există o diferență foarte mare între ce prevede legea și ce se aplică, efectiv. În România funcționează mai multe tipuri de laboratoare de analize, cu mai multe tipuri de acreditări, iar diferențele dintre ele și lipsa controalelor care ar trebui să fie făcute de autorități duc la incertitudine maximă, în privința calității produselor de la raft.
În această categorie intră și ambalajele – cutiile de pizza, caserolele din care mâncăm supa adusă de curier sau de firma de catering, membranele mezelurilor etc.
Produsele care ajung în magazine cu buletinele de analiză de la laboratoarele proprii, nimeni nu le mai verifică ulterior. Pentru produsele care sunt importate din alte țări, chiar sunt buletine de analize în limba de origine a producătorului, dar numai pentru primul lot de marfă, neexistând și pentru celelalte loturi.
Citește și: Obligații noi pentru retaileri: Etichete speciale pentru carnea de porc
Inclusiv apa plată sau minerală va avea probleme dacă ar trebui să fie depozitată și transportată la 15 grade Celsius, dar în contractele cu transportatorii nu se specifică la ce temperatură ar trebui să fie marfa din camioane. Specialiștii în protecția consumatorilor atrag atenția asupra faptului că între ceea ce prevede legea și ce se întâmplă în realitate e o mare diferență, pentru că buletinele de analiză vin, în cea mai mare măsură, de la laboratoarele proprii ale producătorilor (laboratoarele uzinale), dar nu mai verifică nimeni conformitatea după ce produsele pleacă spre magazine.
Despre produsele alimentare sau cosmetice cu probleme de neconformitate se vorbește doar atunci când apar victime, în timp ce analizele și verificările draconice se fac numai în urma unor scandaluri sau a unor demersuri ale ONG-urilor sau ale jurnaliștilor care analizează, pe cont propriu, mărfurile din magazine. Uneori, autoritățile nu iau măsuri nici măcar atunci când ONG-urile sau presa aduc dovezi clare de neconformitate a produselor cu standardele stabilite prin lege sau cu propriile buletine de analize ale producătorilor.
De exemplu, asociația pentru protecția consumatorilor InfoCons a făcut o demonstrație, pentru a arăta ce diferențe de calitate sunt între pieptul de pui proaspăt de la producători diferiți, constatând că în urma fierberii sau a prăjirii, a rămas 40% din cantitatea inițială de piept de pui de la un producător și 60% de la altul.
Doar în urma unui scandal foarte mare s-au făcut verificări amănunțite, în ultimii ani – un scandal din vara anului 2024, când fostul președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului (ANPC) Horia Constantinescu a descoperit puiul proaspăt vopsit – fie cu aditivi alimentari, fie prin hrănirea păsărilor, dar a indus panică, susținând că puii galbeni conțin Salmonella. Doar în urma acestui scandal s-a ajuns la verificări ale ANPC și ANSVSA la toți producătorii de pui din România și s-a tras la concluzia, în urma analizelor de laborator, că nu există pericol de contaminare cu Salmonella sau substanțe periculoase. În afara acestui scandal nu s-au făcut monitorizările permanente, prevăzute de lege.
Legislație avem, dar nu se aplică
Scandaluri sunt aproape în fiecare an, pe litoral, în vârf de sezon, când zeci de turiști ajung la spital, cu toxiinfecție alimentară, mai ales în vârf de sezon, când e și caniculă, sau la final de sezon – cum s-a întâmplat luna aceasta -, iar atunci se fac verificări și se descoperă produse expirate. În ultimii ani s-a descoperit frecvent, în urma analizelor făcute de ANPC, că restaurantele au cumpărat produse deja expirate de la retaileri. Până la scandaluri, însă, nu se verifică aproape deloc mărfurile neconforme.
Una dintre problemele din România este faptul că se acceptă ca unele companii să aibă laboratoare proprii de analize, acreditate de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), astfel încât să-și emită propriile buletine de analiză pentru produse, pe care nu le mai verifică nimeni ulterior.
Conform legislației naționale și europene, toate mărfurile care ajung la consumatori ar trebui să fie verificate de mai multe laboratoare acreditate nu doar de ANSVSA, ci și de Organismul Național de Acreditare al României – RENAR. Prin RENAR se face evaluarea conformității pentru implementarea directivelor și regulamentelor. Astfel, cine vrea să știe dacă poate fabrica un produs sau desfășura un serviciu, în condițiile recunoașterii la nivel UE, trebuie să se adreseze la un organism acreditat de Organismul Național.
Acreditarea RENAR (Rețeaua Națională de Acreditare din România) reprezintă un proces esențial pentru laboratoarele care doresc să-și certifice calitatea și competența în realizarea testărilor și analizelor. Acest proces nu doar că asigură conformitatea cu standardele internaționale, dar oferă și un avantaj competitiv pe piață.
Apare neîncrederea în produsele de pe piață
„Conform legislației europene și naționale, ar trebui să existe o monitorizare din partea autorităților de segment, precum ANSVSA, prin laboratoarele proprii care să facă prelevare din segmentul de producție, aleatoriu. Apoi, de la raft, ANPC, ca autoritate competentă, cu laboratorul din subordine ar trebui să facă o altă monitorizare a produselor. Din păcate, nu se face mai deloc și nu prea sunt acreditări pentru laboratoarele LAREX. ANSVSA are atribuții pentru a face monitorizarea cu privire la procesul de fabricație, iar ANPC are atribuții cu privire la produsul final, de la raft, având laboratorul în subordine LAREX. Din păcate, aceste laboratoare nu au acreditări pe toate domeniile”, a explicat, pentru Jurnalul, Sorin Mierlea, președintele asociației InfoCons.
Acesta mai spune că în România nu s-au făcut aproape niciodată, în peste 30 de ani, analize cu privire la aditivii care se regăsesc în produsele agroalimentare, din punctul de vedere al normei din legislația europeană. Nu se fac nici măcar analize cu privire la numărul de aditivi care este scris pe etichetă.
„Din această perspectivă, este clar o lacună majoră care creează neîncredere în piață. De exemplu, că produsul certificat BIO chiar este BIO, din punctul de vedere al analizelor de monitorizare făcute de o autoritate. Un produs semipreparat sau procesat, din carne, lapte etc. ar trebui să aibă și analize pentru produsul finit de la raft, dar acestea nu se fac aproape deloc”, mai spune specialistul.
Consumatorii ar mai trebui să știe că dacă România nu notifică în sistemul de alerte al UE produse care au fost identificate ca neconforme, nu înseamnă că acestea nu există pe piață, ci doar că nu există o monitorizare care să ducă la identificarea unor astfel de produse cu un anumit grad de periculozitate.
„Singurele rechemări despre care auzim în România vin de la firmele care au identificat un anumit lot neconform și au rechemat pentru reverificare, nu pentru că autoritățile din România și-au făcut treaba și au identificat loturi de produse care prin analize de laborator și monitorizare au fost dovedite ca fiind cu un conținut de substanțe pe care nu ar trebui să le conțină”, explică președintele InfoCons.
Cu toate acestea, avem laboratoare acreditate de ANSVSA și unele sunt chiar acreditate RENAR, dar sunt laboratoare uzinale acele laboratoare care ar trebui să facă analize pentru fiecare companie foarte mare, în interior, dar sunt laboratoare exclusive ale companiilor și specialiștii în domeniul protecției consumatorilor spun că nu ar trebui să facă analize și pentru alți producători, dar astfel de contracte comerciale există.
Diferența între acreditările laboratoarelor, conflictul de interese și concurența neloială
Laboratorul propriu asigură un autocontrol al calității (CTC) intern peste care ar fi trebuit să existe posibilitatea de verificare a produselor, inclusiv în timpul transportului acestora și în spațiile de depozitare, până la raftul magazinelor. Acest lucru nu se întâmplă, deși legislația românească prevede nevoia de verificare, dar nu se aplică.
Laboratoarele acreditate RENAR fac analize care pot fi și contra cost pentru alți operatori de pe piață. Unele laboratoare proprii ale producătorilor (uzinale) sunt lideri de piață, chiar dacă sunt acreditate doar de ANSVSA, iar la nivel european nu li se recunosc buletinele de analize. Specialiștii în protecția consumatorilor spun că în astfel de situații există o problemă gravă de conflict de interese, pentru că o companie își poate da singură buletinul de analize și de conformitate, dar mai există și o problemă de concurență neloială între laboratoarele statului și cele private, pentru că în mediul privat nu se poate ține pasul cu prețurile de dumping ale laboratoarelor de stat, uneori fiind sub prețul de achiziție al reactivilor folosiți pentru a face analize.
Unele scandaluri din ultimii ani au pornit de la descoperirea de către autorități a unor laboratoare de analize care nu mai cumpăraseră reactivi de trei ani, dar emiteau în continuare buletine de analize. Problema care se pune, din acest punct de vedere, este lipsa controalelor inclusiv pentru a se verifica activitatea reală a laboratoarelor.
Verificările în trei laboratoare diferite
Regula laboratoarelor acreditate RENAR presupune că se face o monitorizare trimestrială a produselor, luând anumite probe și la alte două laboratoare acreditate RENAR și astfel de fac analize între laboratoare, se constată dacă există diferențe între ele și de aceea, inclusiv calibrarea aparaturii trebuie să fie unitară și dacă ies anumite rezultate la unul dintre laboratoare, ar trebui să existe aceleași rezultate și la celelalte. De aceea UE a introdus necesitatea acreditării RENAR pentru laboratoarele de analize.
În cazul în care o companie producătoare are un astfel de laborator acreditat RENAR, există implicit obligativitatea de a face analizele la trei laboratoare cu același tip de acreditare. În schimb, dacă sunt laboratoare acreditate doar de ANSVSA, ar trebui să fie vorba despre analize de control al calității făcute doar pentru autocontrol, la care să se adauge controalele suplimentare.
Același lucru ar trebui să se întâmple inclusiv în restaurante, firme de catering sau micile fabrici și magazinele care oferă produse procesate proprii. Pe fiecare lot de marfă ar trebui să se facă acest tip de analize de laborator, dar nu se fac și nu avem o monitorizare sau măcar un raport al ANSVSA și ANPC pentru analizele realizate.
Deocamdată nu știm dacă produsele pe care le cumpărăm respectă normele naționale și europene, dacă produsele care ies pe porțile fabricilor și ajung la vânzare îndeplinesc toate condițiile impuse prin lege, chiar dacă au buletine proprii de analiză de laborator.
Se pot face monitorizări, inclusiv pe piața suplimentelor alimentare, care intră la un moment dat pe piață în baza unor buletine de analiză, dar nu mai verifică nimeni, în următorii ani, dacă produsul este la fel ca la început. Regulile actuale presupun ca fiecare producător să declare pe proprie răspundere că îndeplinește normele și că respectă anumite rețete. De exemplu, aditivii din alimente. Dar nimeni nu mai verifică apoi dacă se respectă rețetele declarate sau nu.
Conform legii din România, există obligativitatea de control, ar trebui să fie făcută de laboratorul LAREX, dar e greu de crezut că un singur astfel de laborator din București ar putea face aceste analize pentru toate produsele din România.
