Victor Condurache este unul dintre foarte puţinii oameni de pe pământ care pot spune că au fost loviţi de trăsnet. Pe el, nemaipomenita descărcare electrică l-a surprins la Londra, în plină zi, cam la un an după ce plecase din România să îşi caute norocul…
„Dumnezeu să mă trăsnească!” este o vorbă din bătrâni deseori folosită de români, dar care îi produce fiori reci de spaimă pe şira spinării lui Victor Condurache, un bărbat de 32 de ani, stabilit în Londra. Şi aceeaşi senzaţie de groază ar simţi-o oricine, dacă ar trece prin ce a păţit el, în 22 mai, într-un parc din metropola mereu înnorată de pe Tamisa. L-ar lua probabil tremuriciul la orice picătură de ploaie şi s-ar teme poate de fiecare adiere de vânt. Şi nici nu ar mai călca în Marea Britanie cea mohorâtă şi gri.
Pentru că pe Victor chiar l-a trăsnit…
„Landscaper” la Londra
Victor Condurache are 32 de ani şi a venit în Marea Britanie în urmă cu un an pentru a munci şi a câştiga bani pe care să îi trimită familiei sale rămase în România, soției şi celor doi copii ai lor. După 1 ianuarie 2014, bărbatul a reuşit să îşi facă şi actele care să îi permită să lucreze în deplină legalitate, aici în Regatul Unit.
Victor a lucrat ca sudor pe când era în ţara natală, dar aici a acceptat să muncească orice, numai să facă bani. „Mă adaptez… Aşa e românul”, opinează omul.
Aşa a ajuns bărbatul originar din România să obţină un job ca „landscaper” la Londra. Profesia cu o titulatură atât de pretenţioasă este una cât se poate de simplă şi constă în muncă la întreţinerea parcurilor şi a spaţiilor verzi. „Sunt operator plantator”, ne-a spus Victor mai pe româneşte.
Victor Condurache a trăit la Londra din această ocupaţie, alături de alţi români care făceau acelaşi lucru; până în ziua de joi, 22 mai, când avea să i se întâmple ceva cu totul şi cu totul ieşit din comun.
L-a paralizat fulgerul
„În ziua aceea plantam, ca de obicei. Lucram sub un copac înalt”, ne-a povestit bărbatul. El şi-a mai amintit cu claritate că era o zi mohorâtă. „Începea să se înnoreze…” Apoi, deodată, a simţit o lovitură puternică în cap şi nu a mai ştiut nimic. „A fost ca şi când mi-ar fi dat cineva cu o bâtă în cap”, povesteşte acum Victor.
În realitate, pe românul care muncea ca „lanscaper” la Londra nu îl atacase nimeni… L-a lovit trăsnetul.
„Au trecut milioane de volţi prin mine”, spune bărbatul cu spaimă. Cam zece minute a rămas după aceea, întins la pământ, în stare de inconştienţă, avea el să afle mai târziu, de la colegii lui de muncă.
A ajuns apoi la spital, unde a mai zăcut în stare de disperare, timp de două zile, fără să îşi mai simtă picioarele.
„Am stat paralizat două zile. Nu mai simţeam nimic de la brâu în jos. M-am trezit cu părul ars pe picioare şi pe pielea picioarelor aveam «ca nişte flori», nişte urme pe piele dezvoltate din cauza curentului care a trecut prin mine”, mai povesteşte acum Victor Condurache.
Apoi a început să îşi revină; îşi simţea din nou picioarele. Şi, imediat cum s-a simţit mai bine, doctorii l-au externat. „Joi am păţit-o şi sâmbătă mi-au dat drumul”, spune Victor.
„Ai avut noroc”…
Cât a stat în spital, Victor Condurache s-a gândit cu groază la posibilitatea de a se întoarce „ne-om” în România, după ce a venit în Marea Britanie cu gânduri mari, pentru a le fi un sprijin celor lăsaţi acasă. Pe de altă parte, mulţumea lui Dumnezeu că nu s-a prăpădit.
„Doctorii mi-au spus că sunt norocos că mai sunt încă în viaţă. Ziceau că am avut inima tare şi că mulţi alţii ar fi cedat.”
Doar 3% dintre persoanele care ajung să fie trăsnite supravieţuiesc în urma grozăviei, a mai aflat românul de la medicii britanici.
Necazurile românului trăsnit de fulger în timp ce lucra ca „lanscaper” la Londra nu aveau, însă, să se termine prea curând. Deşi avea impresia că şi-a revenit, Victor Condurache avea să descopere curând că nu mai era în deplinătatea capacităţilor sale fizice, imediat după accident.
Înapoi la muncă
„Cât am stat în spital, m-au vizitat mereu colegii de muncă, iar supervizorul nostru m-a şi ajutat cu nişte bani. Şi, după ce am ieşit din spital, m-au şi rechemat la muncă. Dar eu simţeam că am muşchii strânşi şi nu mai puteam lucra. Până la urmă însă, peste câteva zile, încet-încet mi-am revenit”, susţine bărbatul.
„Bocancii pe care-i purtam m-au salvat. Erau de piele şi am avut noroc că nu erau uzi”, spune acum românul trăsnit de fulger la Londra.
Familia sa din România a trăit cu teamă şi încordare atât timp cât Victor a suferit prin spital şi în perioada ce a urmat spitalizării. Au asistat de la distanţă, cu sufletul la gură, cumplita întâmplare, fără a-l putea ajuta prea mult pe bărbatul plecat la muncă în străinătate. Apoi, s-au bucurat nespus când au aflat că Victor a trecut peste grozava încercare. „Acum mi-au mai trimis vitamine să mă ajute să îmi revin complet”, ne povesteşte românul oftând.
Trăsnetul şi legislaţia britanică
Imediat după ce s-a văzut sănătos, românul a încercat să solicite despăgubiri de la firmele care oferă compensaţii pentru accidente la locul de muncă. „M-am interesat dacă pot să obţin ceva bani, dar mi s-a spus că nu au ce să îmi facă”, spune sec bărbatul.
„În legislaţia britanică, astfel de accidente sunt considerate nedorite, dar inevitabile. Nicio companie nu poate fi trasă la răspundere pentru un accident de acest gen, pentru care nu este nimeni direct responsabil”, ne-a confirmat Daniel C., un român care lucrează ca translator pentru un avocat specializat în acordarea de despăgubiri, urmare a accidentelor petrecute la locul de muncă.
––––––––––––––-
„Nu mai vreau să apelez la ajutorul nimănui. Mulţumesc că sunt sănătos şi cred că m-a ajutat Dumnezeu destul. Bine că nu sunt în situaţia de a cere ajutor. Şi apoi, cine să mă ajute? Românii care vin aici încearcă să se ajute pe ei înşişi, nu sunt oameni bogaţi care să aibă bani de dat.”
sursa: diasporaro.com