A venit în Italia în urmă cu zece ani, cu speranţa că împreună cu soţul vor putea să-şi construiască un viitor mai liniştit. A trecut însă prin experienţe neplăcute şi multă suferinţă. A reuşit să treacă prin toate greutăţile iar în prezent lucrează la o agenţie de muncă şi ajută ”cât poate de mult” femeile aflate în dificultate.
Este vorba despre Mariana Aurora Ungureanu, 38 de ani, originară din Brăila, în prezent rezidentă la Caserta, localitate situată la mai puţin de 40 de km de Napoli. Românca lucrează de câteva luni la o agenţie de muncă specializată în locuri de muncă pentru îngrijitoare de bătrâni, agenţie care, spune Aurora, ”nu-şi bate joc de oameni şi nici nu le ia banii”. A acceptat să ne povestească despre viaţa ei în Italia.
«Am venit în Italia în urmă cu zece ani. Am ajuns la Caserta, unde am plătit un loc de muncă, dar după 3 luni am rămas pe drumuri. O femeie care se ocupa de locuri de muncă, dar care fusese prinsă de carabinieri şi trimisă în ţară, mi-a garantat că odată ajunsă în Italia voi avea un loc de muncă sigur. Aşa a şi fost dar după 3 luni ne-a dat afară, pe mine şi pe soţul meu, pentru că nu mai suportam escrocheriile care se întâmplau acolo. Se luau bani pentru locurile de muncă şi după o perioadă scurtă erai dată afară, iar banii nu ţi-i înapoia nimeni. Şi multe altele se întâmplau acolo. Femeile uneori erau trimise pentru prostituţie sau către persoane care aveau alte intenţii, în niciun caz nu aveau nevoie de îngrijirile unei ”badante”», şi-a început Aurora povestirea.
Românca nu s-a descurajat şi a pornit în căutarea unui loc de muncă, deşi nu ştia nici să vorbească limba italiană şi nici nu cunoştea mai nimic despre îngrijirea de bătrâni. «După ce am plecat din acea locuinţă, în care mai stăteau 20 de persoane, am plecat disperaţi să căutăm un loc unde să dormim. Ne-a ajutat un român, ne-a găsit o baracă de fier, de aia în stil locomotivă...am trecut şi prin situaţii de astea, ce pot să spun. Apoi am plecat într-o piaţă unde auzisem că se pot găsi persoane care ştiu de locuri de muncă. Am avut noroc de o româncă, o fată tânără care, deşi nu aveam bani mi-a găsit un serviciu la o clinică de bătrâni.» a povestit ea.
«Peste drum de clădirea unde locuiam era o agenţie de muncă. Culmea, specializată în îngrijitoare de bătrâni. Într-o zi mi-am luat inima în dinţi şi am intrat acolo. Fără să ştiu să vorbesc foarte bine, le-am cerut ajutorul. Deşi s-au distrat pentru cum vorbeam, au acceptat să îmi caute ceva. M-au întrebat dacă ştiu să fac injecţii, tratamente, să îngrijesc profesionist un bătrân. Le-am spus ca ştiu, deşi nu aveam deloc experienţă.
M-au trimis într-un loc de muncă unde am lucrat trei ani. Trebuia să fac insulină şi alte tratamente. Ceream să mi se arate cum se face, apoi încercam sa fac şi eu. M-am descurcat, dar nu mi-a fost deloc uşor. Munca de ”badante” profesionistă nu e aşa cum cred majoritatea femneilor care vin în Italia în căutarea unui asemenea loc de muncă. Inclusiv eu am fost aşa, dar în final m-am adaptat. Multe însă nu reuşesc şi clachează», a continuat Aurora povestirea.
După trei ani, românca şi-a găsit de muncă la o pizzerie, dar a ajutat în continuare conaţionale care aveau nevoie de ajutor.«Agenţia nu mi-a luat niciodată un ban, m-a ajutat mereu, am trimis multe persoane care nu s-au plâns de cum au fost tratate. Trei ani de zile cu ei, apoi într-o pizzerie alţi şapte ani, ăsta a fost parcursul meu. Cu agenţia am colaborat mereu, trimiteam mereu românce care căutau un loc de muncă. Nu au fost reclamaţii, femeile chiar erau trimise la locuri de muncă bune, nu la prostituţie sau bărbaţi care aveau nevoie de altceva.»
Aurora lucrează de circa trei luni la o agenţie de muncă specializată în îngrijitoare de bătrâni. Experienţa ei în acest domeniu şi faptul că de-a lungul timpului a fost mereu în contact şi a îndrumat multe persoane, au fost cărţile ei de vizită. Deşi munca la pizzerie era foste bună, a preferat să renunţe.
«Munca aici la agenţie e foarte stimulantă, îmi place, altfel nu lăsam pizzeria. Apoi nu mai pot munci mereu până la două noaptea. Am obosit. Aici, ceea ce fac, fac cu mare plăcere. Ajut persoane şi lucrez într-un loc plăcut. Experienţele prin care am trecut şi la câte aud că se întâmplă, îmi dau senzaţia că femeile care apelează la noi îşi găsesc un rost aici, departe de casă.» ne-a declarat ea.
«Agenţia ia comisioane de la familia care apelează şi are nevoie de persoane, comision în fiecare lună. Nu ia niciodată de la femeia care e în căutarea unui loc de muncă. Apoi, experienţa noastră, a angajaţilor, face ca atunci când e solicitată o persoană, să găsim imediat, în maxim două zile, o soluţie. Agenţia are peste 150 de persoaen în contract şi lucrurile merg foarte bine». a continuat ea să ne spună.
citeste mai multe pe: gazetaromaneasca.com