“Stimata doamna,
Inteleg ca vreti sa va afirmati pe scena politica, inteleg ca vreti sa va creati o imagine a unei persoane care lupta si apara drepturile acestei tari, dar nu inteleg metodele dumneavoastra. Cand spun acest lucru ma refer la proiectul multmediatizatei legi a preventiei in domeniul sanatatii, proiect care ma intereseaza si pe mine ca roman, ca om si ca femeie, nu in ultimul rand.
Apreciez ca va ganditi la sanatatea acestui popor, ale carui fraie le aveti acum in mana dvs (intamplator sau nu) si nu se stie pentru cate vreme. Apreciez, deci, ca va ganditi la viitorul copiilor si al parintilor nostri, dar modul in care incercati sa o faceti imi creeaza dezgust pentru ca nu aveti simtul realitatii.
Pentru a intelege la ce ma refer, o sa va dau un exemplu : ce ati face daca mama dumneavoastra, pensionara, ar afla ca este bolnava de cancer si ca medicul sau i-a spus ca ar trebui sa suporte costul chimioterapiei? Presupunem ca acasa v-ar astepta doi sau trei copii, iar dumneavoastra ati lucra pe un salariu minim pe economie, asa cum se lucreaza in Romania, in majoritatea cazurilor.
Ce ati face daca, in acelasi timp, unul din copiii dvs ar fi diagnosticat cu leucemie si statul ar refuza sa va acorde sprijinul, adica ar trebui sa suportati costul tratamentelor, in conditiile in care singurul dvs venit ar salariul pe care il aveti ? V-ati vinde casa ? Pe care dintre cei doi ati vrea sa il salvati : pe copil sau pe buna dvs mama, care v-a nascut si v-a ingrijit cum a putut ea si care a muncit toata viata, dar are acum o pensie modesta din care abia se intretine ? Pe care il iubiti mai mult si pentru care dintre ei ati fi dispusa sa ramaneti pe drumuri ?
Cam in cat timp, dupa pararea dvs , ar putea evolua un cancer in asa fel incat sa se considere ca mama sau copilul nu au participat la programul de preventie ? Cine stie cu adevarat lucrurile acestea ?
Eu am vazut persoane care in cateva luni au murit de o forma de cancer deosebit de agresiva si cu o evolutie extrem de rapida, desi facusera analizele anuale fara sa se depisteze ceva cu aceasta ocazie.
Doamna, ati cunoscut vreodata durerea pierderii cuiva foarte drag ? Ati stat la capataiul unui bolnav de cancer sa-l vedeti cum lupta pentru fiecare minut din viata sa ? Ati vazut, doamna, lacrimile unui copil care trage sa moara ? Ati simtit vreodata ca ati vrea sa dati ani din viata dumneavoastra numai ca fiul sau fiica dvs sa isi revina ? Doar mamele care au recut prin asa ceva pot spune, doar copiii care si-au vegheat parintii in ultimele lor clipe au simtit gustul acestui tip de durere !
Este incredibil ce se intampla in acele momente ! Am trecut prin asa ceva si nu ma poate contrazice nimeni. Este o durere imensa, este durerea neputintei. Ai vrea sa faci orice numai sa salvezi acea fiinta pe care o vezi cum se zbate in fata ta. Daca as putea intoarce timpul, mi-as da viata mea sa-mi mai vad macar o data copilul si de-as putea, i-as da viata si mamei mele care a facut toate tratamentele si preventiile care s-au putut face, dar in trei luni a murit. Va pot oricand demonstra cati medici au vazut-o.
Inca ceva legat de preventie : in 2014 am fost suspectata de o maladie incurabila si am fost la nu stiu cate examene medicale la o clinica privata din Bucuresti. Am platit zeci de milioane bani vechi pentru verificarea unor suspiciuni medicale, din fericire, neconfirmate, dar m-au vazut in jur de treizeci de medici care au avut tot atatea idei si au pus diagnostice peste diagnostice. Deja ma vedeau ca pe o curiozitate medicala, adica aveam toate simptomele, dar maladia tot nu s-a putut confirma. Pana nu am platit din buzunar 1500 de euro pentru a face un test ADN in Elvetia, eu nu am avut liniste si somn noaptea. Daca intamplator, eu incepeam tratamentul pe care mi -l recomandasera unii dintre ei ca apoi sa mi se faca transplant de ficat, acum credeti ca va mai puteam scrie ? Eu cred ca aveam déjà un buchet mare de flori la cap.
Doamna, va dau un sfat : inainte de a face orice altceva, mergeti , va rog, la un spital de Oncologie, mergeti sa vedeti durerea in toate fazele ei si abia dupa aceea sa promovati legi care vorbesc despre cancer. Mergeti si incercati sa alinati sufletul unui copil care stie ca va muri peste cateva zile, dar care s- a maturizat brusc si a invatat sa isi accepte sfarsitul. Uitati-va in ochii parintilor acestui copil, poate se va intampla o minune in sufletul dumneavoastra.
Si daca totusi nu veti face acest experiment, incercati un exercitiu de imaginatie : daca mama, sora sau copilul dvs ar fi in aceasta situatie si statul nu v-ar acorda sprijin, ce s-ar intampla ? Incercati sa va imaginati asta ! Este un experiment care va poate elimina orice urma de dubiu si va poate scoate din biroul cald in care va gasiti acum…
Cu stima,
ing. Claudia BULACU,
Paris
sursa: http://descrieri.ro/