azurile de fotbalişti cu mare potenţial de creştere care renunţă timpuriu la cariera profesionită sunt din ce în ce mai dese. După ce ProSport v-a prezentat pe tot parcursul anului trecut mai multe episoade centrate pe opţiunile unor jucători care au ales să abandoneze drumul pe care şi l-au desenat de mici în minte, un nou subiect care vorbeşte despre realitatea fotbalului românesc a fost scos în evidenţă de publicaţia sibiană Turnul Sfatului.

Jurnalistul Adrian Stoinea a scris povestea impresionantă a lui Fabian Teuşan (27 de ani), un sportiv care şi-a văzut visul cu ochii. A evoluat la cel mai înalt nivel în fotbalul românesc, adunând 23 de partide în eşalonul de elită, a jucat pentru naţionalele de tineret şi şi-a cizelat tehnica pentru a ajunge la formaţiile mari din România. Dar cum totul ţine şi de capacitatea de a gestiona situaţiile în momentele cruciale, relaţiile cu antrenorii, impresarii şi cu oficialii echipelor, Teuşan nu a mai făcut pasul cel mare. Adrian Stoinea a stat de vorbă cu fostul jucător, dorit în trecut de Steaua şi Dinamo, la puţin timp după Revelion.

  • Fabian Teuşan lucrează acum la o poştă din Gumpoldskirchen, un orăşel situat la 18 km de Viena, şi se ocupă de toate coletele care ajung sau sunt trimise de la oficiul în care a început o nouă viaţă

Crescut în cartierul sibian Marmeladă, Fabian, fost internaţional de tineret şi-a îndulcit sufletul încă din copilărie bătând mingea cu prietenii din bloc. “Am crescut în cartierul Marmeladă, acolo unde băteam mingea. Şi antrenorul Vasile Armenean m-a luat şi m-a adus la Şoimii Sibiu, împreună cu fiul lui Marius. Aveam vreo zece ani. Apoi am mers la Caius Bӑra, dupӑ ce s-a desfiinţat Şoimii, dupӑ vreun an şi jumӑtate. Pentru mine nu era o echipӑ, era “unde joci”? “La Caius” (râde). Când am venit, echipa se numea Universitatea Sopo, dacă nu mă înşel, iar după ceva vreme a înfiinţat Caius Interstarul”, povesteşte Fabian pentru sursa citată.Teuşan s-a exprimat la acelaşi nivel şi pe postul de fundaş stânga, dar şi în mijlocul liniei defensive. Plasamentul, jocul bun aerian şi fizicul impresionant – 1,87 m – l-au ajutat enorm în carieră.

Nu mai puţin de 23 de meciuri prindea ţâncul zvelt şi înalt ca o barză în Divizia A la Jiul Petroşani, iar fotbalul pentru el prindea noi dimensiuni. Înainte de a-şi arăta talentul la Jiul, Fabian a trecut şi pe la Dinamo.

“Am ajuns acasă şi am plecat la Dinamo 2, am stat acolo tot aşa o săptӑmânӑ sau două, dar nu era pentru mine. Jucătorii de acolo erau cu fiţe, nu îmi plăcea deloc. Caius mă sunӑ că ӑia de la Petroşani vor sӑ merg acolo. La Dinamo 2, era antrenor Ion Marin, şi ţin minte că a venit tata după mine, Sibiu-Bucureşti direct Petroşani”

“De la Interstar trei jucători trebuiau să meargă la Jiul, iar eu la Dinamo. M-a sunat Caius dacă vreau sӑ merg cu el la Petroşani, să fac un antrenament şi apoi să venim amândoi acasă. Urma sӑ plec peste o săptӑmânӑ la Dinamo. Aveam doar ghetele la mine. Ajung acolo, facem un joc şi după fac un duş şi mă urc în maşină să venim acasă. Apoi vine Caius şi îmi zice: tu nu vii acasă că ăştia vor sӑ rămâi aici. După o săptămâna am fugit de acolo că nu ne-au lăsat să mâncăm cu echipa (copii nebuni). Eram cu un coleg, Petrescu, urcam în tren şi sunau telefoanele. Ba Caius, ba ӑia de la Petroşani… Am rӑspuns la telefon când a plecat trenul din garӑ. Am ajuns acasă şi am plecat la Dinamo 2, am stat acolo tot aşa o săptӑmânӑ sau două, dar nu era pentru mine. Jucătorii de acolo erau cu fiţe, nu îmi plăcea deloc. Caius mă sunӑ că ӑia de la Petroşani vor sӑ merg acolo. La Dinamo 2, era antrenor Ion Marin, şi ţin minte că a venit tata după mine, Sibiu-Bucureşti direct Petroşani. Când eram în parcarea stadionului a venit Viorel Duru după noi, i-a lăsat numӑrul lui Ion Marin la tata, cu mesajul: oricând Fabian are poartă deschisă aici. Şi chiar l-a sunat Ion Marin pe tata, după vreo jumӑtate de an, când era antrenor la Ceahlăul, să vorbească cu mine să merg la Piatra Neamţ”.

 

citeste mai multe pe: prosport.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.