„Luni de zile am trăit asemenea unui melc… mai precis cu casa în spinare.” Aşa vorbeşte un român de 39 de ani din judeţul Ialomiţa despre primele sale cinci luni de zile trăite într-una din cele mai scumpe capitale europene – Londra. Neavând unde locui, acesta s-a refugiat împreună cu fratele său într-un bloc cu apartamente părăsite. Traiul a fost unul de coşmar, pentru că în astfel de case, legea junglei este cea care dictează…
„Din puf, în praf”
Chiar dacă era obişnuit cu greul, cu stresul, cu neajunsurile, dar şi cu condiţiile vitrege, încă de pe vremea în care locuia în România, Adrian V. spune că diferenţa a fost una uriaşă în momentul în care s-a trezit locuind într-un bloc părăsit.
„Nu am trăit în puf în ţară, dar când am ajuns aici şi m-am văzut într-un loc unde nu aveam gaz, curent electric, apă caldă… nici măcar un pat, atunci am realizat şi am simţit pe propria piele cât de greu îmi va fi. Peste tot era numai praf. Nu ştiu cum am rezistat. Cu rucsacul în spate… aşa m-am descurcat. Casele în care am stat erau case ce aparţineau Council-ului. Erau părăsite şi erau pregătite pentru a fi demolate. Autorităţile aşteptau să plece şi cei care mai rămăseseră… până nu pleca ultimul, nu aveau cum să se stingă de clădire şi să înceapă demolările. Şi tot mai era câte unul-doi care încă mai locuiau acolo… în funcţie de cum îşi găsea fiecare un loc unde să se mute. Nu pot să spun cum am găsit aceste case… când am ajuns în Londra, fratele meu deja stătea acolo. Era un fel de lege a junglei în blocuri… oricine putea intra în camera pe care o ocupai, putea lua lucruri de valoare, bani, orice aveai. Cei mai mulţi dintre cei care stăteau în apartamentele acelea abandonate erau români, însă am văzut şi polonezi, bulgari, nigerieni şi chiar câţiva englezi”, povesteşte românul de 39 de ani.
––––––––––––––
„Nu aveai unde să găteşti, nu aveai apă caldă, nu era nimic pe jos, nu aveai pat sau dulapuri. Fiecare îşi improviza… Înainte să ajung eu acolo, îmi povestea fratele meu, fuseseră condiţii mai bune în bucătăriile apartamentelor… aragaz, cuptor, gaz cu cartelă. Unii care erau de mai mult timp acolo îşi păstraseră toate acestea şi trăiau mai bine, dar unde am stat eu… se furase tot. Am auzit că tot «ai noştri» luaseră tot.”
Adrian V., 39 de ani, a locuit timp de cinci luni de zile în case părăsite
citeste mai multe pe: diasporaro.com