Peste 5.000 de lucrători care lucrează în industria cărnii din zona Modena sunt constrânşi la condiţii foarte dure de lucru în schimbul unor plăţi de foame. Turele pot să dureze chiar şi 15 orepe timpul cărora se repetă o unică mişcare, aceeaşi operaţiune de tăiere la fiecare 3 sau 4 secunde, cu daune grave pentru spate, braţe şi umeri.
”Eu sunt sclav”, a povestit unul dintre ei pentru La Repubblica, care publică o anchetă intitulată “I forzati del mattatoio” pe baza denunţului de la sindicatul Flai Cgil.
Majoritatea angajaţilor sunt străini, în special români, marocani sau chinezi. Angajatorii sunt societăţi care îşi schimbă numele şi falsifică registrele, bilanţurile şi statele de plată. False cooperative, confirmă anchetele Gărzii de Finanţe, care nu aplică contractul naţional, nu plătesc contribuţiile de protecţie socială şi fac evaziune fiscală.
Ancheta începe cu povestea a doi muncitori, prezentaţi cu numele fictive de Cesare şi Francesco. Cesare, 55 de ani, lucrează în abatoare de când era adolescent, abatorizează porcii care devin şuncă, care apoi va fi ambalată de firme cu nume importante şi cu cifre de afaceri de milioane de euro. După 38 de ani de muncă, Cesare lucrează în ture ucigătoare. Şi este plătit cu 4,50 pe oră.
Francesco are 42 de ani şi acum nu reuşeşte nici măcar să mai ţină un cuţit în mână. Are muşchii şi tendoanele uzate. Face mereu aceeaşi mişcare, cu repetiţie, neîncetat: aceeaşi operaţiune de tăiere la fiecare 3 sau 4 secunde. Dezosează puii timp de 12, deseori 15 ore pe zi. Şi îl plătesc pentru mai puţin de jumătate dintre aceste ore. Dar are o soţie şi un fiu. Şi nicio alternativă.
Se întâmplă în provincia Modena unde – spun datele care vor fi publicate în următorul raport Flai Cgil şi pe care La Repubblica le-a prezentat anticipat – 5.000 de muncitori sunt exploataţi în mod grav. Sclavi. Există neregularităţi de orice tip, în Emilia Romagna. Abuzuri care, potrivit Inea, Institutul Naţional de Economie Agrară, se încadrează în special în ”subdeclararea orelor şi/sau zilelor de muncă sau în declararea de sarcini inferioare celor desfăşurate”.
Potrivit estimărilor, în această zonă există cel puţin 3.700 de muncitori exploataţi în mod grav în zootehnie. Însă există cel puţin alte 1000 de persoane care lucrează în condiţii chiar şi mai proaste, fiindcă nu au niciun contract sau protecţie. Sunt plătite şi la negru pentru ture cu orare extenuante.
Trudă bestială
Francesco şi Cesare (numele sunt imaginare) şi-au distrus încheieturile, coatele, umerii. Înainte de 2000 se ocupau de întregul proces de prelucrare a cărnii: tăiere, eviscerare, tranşare. Mâinile şi braţele lor sunt supuse unor diferite tipuri de solicitări. Acum munca s-a redus la o singură sarcină. Pentru că întreprinderilor le convine să plătească puţin un muncitor nespecializat şi să-l pună să facă o unică operaţiune, mai degrabă decât să plătească unul specializat cu sarcini diferite. Mecanizarea face restul. Şi astfel Cesare tranşează porcul, Francesco dezosează puiul.
“Însă una e să stresezi muşchii şi tendoanele timp de opt ore pe zi – explică Giacomo (nume inventat), muncitor vârstnic şi foarte expert – alta e să o faci timp de 15 ore. Deseori se întâmplă să lucrezi de dimineaţă de la 4 până la 7 seara. Şi apoi, printr-un SMS, eşti convocat de şeful cooperativei pentru ora 23 a aceleiaşi zile. Cum se numesc toate acestea? Eu le numesc sclavie. Nu numai. Dacă întârzie să sosească carnea de prelucrat, muncitorii sunt constrânşi să rămână la întreprindere să aştepte ore la rând. Fără a fi plătiţi. Şi fără să ştie când se vor întoarce acasă. La completa dispoziţie a firmei. Acum nu există diferenţă faţă de fenomenul muncitorilor agricoli controlaţi de caporali din sudul Italiei”.
citeste mai multe pe: gazetaromaneasca.com