„Când cei mai mulţi dintre oameni îşi încheie programul de muncă, eu abia îl încep.” Aşa îşi descrie în câteva cuvinte Radu, un tânăr de 30 de ani din Iaşi, meseria pe care o practică de şase luni în sufletul Londrei, şi anume cea de barman. Deşi este o meserie cu care a cochetat câteva luni şi în Bucureşti, Radu povesteşte că diferenţa de a lucra în cele două capitale este „de la cer la pământ”.
Diaspora Românească: De ce Londra? De ce barman?
Radu: În Londra am ajuns anul trecut în vară. Am un prieten foarte bun din copilărie, care este aici de mai mulţi ani şi care m-a invitat în vacanţă. Culmea a fost că am venit în Londra pentru două săptămâni şi… nu am mai plecat de atunci. El lucra, ca tot românul, în construcţii, eu eram în ţară agent de vânzări pentru o companie de telefonie mobilă. Dezamăgit de situaţia de acasă, am zis să îmi încerc norocul aici. Bineînţeles, ştiam ce mă aşteaptă pentru început… munca în construcţii. Însă nu a fost atât de negru şi atât de rău cum m-am gândit. Nici nu ştiu cum au trecut primele luni, însă, în acest timp, mi-am făcut şi documentele de care aveam nevoie: National Insurance Number, pe care l-am luat la al doilea interviu, şi apoi am aplicat de UTR. Viaţa mea s-a schimbat, dacă pot spune aşa, într-o seară de vineri, când am ieşit cu colegii de muncă la un pub să bem o bere. Norocul pentru mine a fost că ne-a servit un român şi stând de vorbă cu acesta, am aflat că şi el muncise în construcţii, dar de câţiva ani lucra ca barman… şi era foarte, dar foarte mulţumit de acest job. Mai ales din punct de vedere financiar. Nu ştiu ce şi cum s-a întâmplat, dar am plecat de acolo hotărât… decis… fără cale de întoarcere… să devin barman. Este vorba asta la noi „i s-a pus pata”, ei bine, mie chiar mi se pusese bine de tot. Le-am spus colegilor că de luni nu mai vin la muncă pe şantier… pentru că vreau să lucrez într-un pub. Aşa a şi fost. În săptămâna aceea, luni, am pornit pe Oxford Street, cu zeci de CV-uri… în căutare de joburi.
citeste mai multe pe: diasporaro.com