Vreme de trei ani de zile, cât a muncit în agricultură pe pământurile fermelor din Anglia, a cules orice. Și de toate. De la cartofi, ceapă, morcovi și roșii până la zmeură, afine și întreaga familie a florilor pe care le vedem așezate frumos în glastre și buchete în magazine mari precum Tesco sau Sainsburys. Indiferent de soiul, răsadul sau culorea fructului sau a florii care îi trecea prin mâini, munca pe câmp și în sere este una grea, ne povestește domnul Ionuț, un român de 45 de ani din județul Constanța, care a văzut la viața sa cam tot ce înseamnă agricultură pe pământul englezesc.
„Cel mai mare cartof pe care l-am văzut avea cinci kilograme și jumătate. Am crezut că era bolovan prima dată. Cea mai mare căpșună pe care am văzut-o era cât un măr”, ne spune românul despre câteva dintre ciudățeniile pe care le-a cules cu privirea în fermele în care a muncit. Deși nu mai este o noutate faptul că se folosesc îngrășământ, ierbicide și tot felul de substanțe care grăbesc creșterea, fermierii englezi apelează la astfel de produse în limite normale, ne mai povestește domnul Ionuț.
Cât timp ați lucrat în agricultură și ce soiuri de plante v-au trecut prin mâini?
Ionuț: Timp de trei ani de zile am lucrat la toate fermele posibile din Anglia: la cartofi, ceapă, căpșune, varză, salată, morcov, păstârnac etc., dar și la ferme de flori. Am fost și la ferme de curcani, de vaci și de cai. Toate aceste ferme erau pe coasta de est a Angliei: Lincoln, Boston. Deși mulți spun că la flori e mai ușor, eu nu aș fi de aceeași părere. De exemplu, la daffodils (narcise), stai aplecat câte opt ore pe zi, cu un picior pe un vad și celălalt pe alt vad, iar rândul de flori e în mijloc. La o mie de flori primeam șase lire. O sută de buchete a câte zece flori era lădița. Țineam elasticele acelea de prins pe mâini, trebuia să băgăm degetele în pământ și de acolo rupeam câte zece odată. Le legam cu gumele acelea și le aruncam în lăzi. Pe un metru pătrat creșteau 50 de flori. Dar le culegeam doar pe cele care erau neînflorite, boboci. Celelalte care înfloriseră erau folosite la creme, uleiuri. Un bun culegător sau un meseriaș putea să facă și câte 120 de lire pe zi.
–––––––––––––
„Am lucrat și la lavandă mult timp. Îmi amintesc că ieșeam albastru pe față din lan, de la polen. Lavanda crește în tufă mică, cam 20-30 de centimetri de la pământ. Le tundeam cu foarfeca de vie. Aici a fost mai ușor și ca muncă, dar și că eram plătit la oră. Și pot spune că mi-a plăcut cel mai mult. Am fost impresionat de cum se distilează uleiul de lavandă, care este cel mai scump. Un litru costă câteva mii de lire.”
Ionuț, 45 de ani, a cules de toate în fermele din Anglia
sursa http://www.diasporaro.com/