În urmă cu un secol, pe malul Mării Negre erau în top plajele Duduia, Tataia, Wartanoff şi Domniţa Ileana
Marea Negră a atras întodeauna români din toate zonele ţării. Acum vedetă este plaja Mamaia, însă în urmă cu un secol, oamenii se îmbăiau la Duduia, la Tataia sau pe plaja Wartanoff.
În anul 1882, Mihai Eminescu avea 32 de ani şi a venit la mare să se trateze de o boală a picioarelor, ca să se „curarisească“. Mare poet se luase după publicitatea care se făcea localităţii Kustenge în presa din Bucureşti: „Marea face bine la tot“.
Ca să ajungi în acele vremuri la mare nu era uşor. De la Bucureşti la Giurgiu se mergea cu trenul, apoi cu vaporul până la Cernavodă. De la Cernavodă se urca în tren până la Constanţa. Podul de la Cernavodă, care făcea legătura între Dobrogea şi restul ţării, a fost inaugurat abia în 1985, ce a scurtat drumul către marea cea mare.
Duduia de la mare
Edilii constănţeni au amenajat în anii 1900, în Portul Tomis, plaja Duduia, cu cabine separate pentru barbaţi şi femei. „Duduia“ era soţia celui care administra plaja. Ea vindea bilete, închiria vestiare, şezlonguri şi umbrele. Toţi o numeau „Duduia“ şi aşa a rămas numele plajei.
Plaja şi-a schimbat ulterior denumirea în Golful Delfinilor, ca urmare a numărului mare de delfini care veneau la mal să se joace, apoi Golful Pescarilor.
Ulterior, a fost amenajată plaja Mamaia. La început, nu exista decât un mic sat, în partea nordică a oraşului Constanţa, populat de pescari greci şi lipoveni, oieri români şi crescători de cai. Plaja era sălbatică şi plină de ciulini. Staţiunea Mamaia a apărut din necesitatea oraşului Constanţa de a avea o plajă modernă.
Inaugurarea oficială a staţiunii a avut loc în august 1906 şi tot atunci s-au amenajat primele spaţii turistice. Însuşi Carol I a venit în vizită pe litoralul românesc.
Edilii nu au renunţat nici la dezvoltarea turismului în Constanţa. Aşa a apărut Plaja Tataia în perioada interbelică, în spatele Universităţii Ovidius din prezent. În apropiere se afla Parcul Tataia, pe fostul Bulevard Regina Maria.
Plaja cu o potecuţă pitorească Într-o publicaţie de epocă, citată de ctcro.wordpress.com se spune că plaja era „în partea de sus a oraşului. E plaja Tataia, amenajată cu multă îngrijire. Are cabine de zid şi o potecuţă pitorească coboară din Parcul Tataia la mare. Multă lume frecventează această plajă“.
Plaja Wartanoff era situată în partea de nord a plajei Modern din prezent. Ulterior, s-a extins spre nord, devenind Plaja Domniţa Ileana (după numele fiicei lui Ferdinand I), dezvăluie arhitectul Radu Cornescu. După apariţia Plajei Modern, Domniţa Ileana a dispărut, dar partea dinspre nord s-a extins şi noua plajă s-a numit „Trei Papuci“.
Denumirea vine de la faptul că ea era la trei papuci distanţă de casele contănţenilor. O altă plajă din nordul oraşului Constanţa a fost denumită „Duduia”, în amintirea celei vechi din zona Portului Tomis, apoi rebotezată „Diana”. Plaja Modern se numea initial „Muncitorul“.
O perioadă, trebuia să plăteşti ca să intri pe plajă. Însă întotdeauna se găsea o intrare secretă pe la Vila Şuţu. Nu existau şezlonguri şi fiecare îşi aducea de acasă patru bête şi un cearşaf şi se acoperea de soarele dogoritor. Arhitectul Radu Cornescu spune că au mai existat cel puţin încă patru zone unde se făceau, pe vremuri, băi de mare. Una era Plaja de la Vii, în dreptul Porţii 5 a Portului Constanţa, şi alta la Poarta 2.
Când administraţia românească a intrat în Constanţa, au găsit lângă portul englezesc o plajă pe care o foloseau mai ales englezii, deoarece era în perimetrul concesionat lor de către Imperiul Otoman. Această plajă a dispărut odată cu ridicarea Portului Constanţa (1896-1909).
Arhitectul a mai găsit în Arhivele Statului faptul ca între 1878 şi 1900 au existat două „instalaţiuni” balneare pe faleză. La prima se ajungea chiar pe stâncile care astăzi sunt sub actualul Cazinou. A doua era între Hotel Carol (actualmente Comandamentul Marinei) şi Palatul Sturdza (între timp dispărut).