George Sipos a plecat din Romania in urma cu 13 ani, a locuit, studiat si muncit pe trei continente – Europa, Asia si America, iar acum locuieste la Chicago.
George T. Sipos (www.georgesipos.com) este doctor in literatura si istorie japoneza, consultant si manager de proiecte si programe in Japonia si Statele Unite, profesor universitar de literatura si cultura japoneza in Romania si Statele Unite si de cultura americana si limba engleza in Japonia. Sipos preda in prezent la DePaul University in Chicago.
Drumul spre America
In 2000, a primit o bursa de 2 ani din partea Japan Iron and Steel Federation pentru a-si continua studiile de cultura si literatura japoneza la University of Pittsburgh. A ales atunci Pittsburgh, desi mai primise alte doua burse, la University of Oregon in Eugene si la University of Hawaii at Mano’a.
“Mi-e greu sa spun ca am fugit atunci de ceva anume, desi aveam sentimentul (poate nejustificat) ca nu voi putea sa ma implinesc profesional in Romania”, puncteaza profesorul universitar. Cum la acea vreme nu exista inca nimeni care sa poata coordona un doctorat in niponologie, a hotarat sa incerce la universitati din strainatate.
“Dupa un an de nereusite la universitati din Japonia – regula fiind acolo sa iti gasesti mai intai un coordonator de lucrare si abia apoi sa faci cerere de bursa prin intermediul Ministerului Educatiei din Japonia – m-am indreptat catre Statele Unite, atras fiind si de nivelul excelent al scolii de niponologie din America. Am fost acceptat imediat la toate universitatile unde am aplicat si am primit bursa de studii la trei dintre ele. Nu m-am gandit atunci niciun moment ca aveam sa raman in Statele Unite. Ideea era sa imi fac masteratul si apoi sa incerc un doctorat in Japonia”, a declarat George Sipos pentru Ziare.com.
Experienta emigratiei
“Am fost, de la bun inceput, fascinat de americani”, marturiseste el. “Nu cred ca mai intalnisem vreodata oameni mai deschisi, mai placuti. (…) Poate ca acum suna naiv tot ceea ce spun, dar pentru mine era o cu totul alta lume. M-am indragostit instantaneu de Pittsburg si si in ziua de astazi pastrez amintiri superbe despre acest oras”, rememoreaza George Sipos.
El si-a amintit si cat de incantat a fost de biblioteca de studii asiatice de la universitate: ” (…) Sigur ca mai apoi, incet-incet, am inceput sa inteleg din ce in ce mai multe detalii ale vietii americane de zi cu zi, am inceput sa vad si partile rele si greutatile, si saracia si discriminarea. Atunci insa, in primele saptamani in Pittsburgh, totul era perfect si am sa imi amintesc acele zile pentru tot restul vietii”.
In anul 2002, dupa terminarea masteratului la Pittsburgh, a primit o bursa de doctorat la University of Chicago si s-a mutat acolo. Acum este in an terminal al doctoratului, este casatorit, iar sotia sa, Jessica, este si ea tot specialist in niponologie, in antropologie medicala: “Am doi copii si duc o viata obisnuita, zic eu”.
De ce cultura japoneza?
In liceu, a avut sansa sa faca parte dintr-o generatie care a beneficiat de tranzitia de la sistemul de licee industriale la cele teoretice. Dupa Revolutie, “am fost atat de bucuros ca voi putea sa fiu la ‘uman’, asa ca multi dintre scriitorii pe care-i admiram, incat m-am aruncat trup si suflet in studiu”.
“Din aproape in aproape am inceput sa citesc despre culturile asiatice si am avut o perioada destul de lunga in care am fost convins ca ma voi dedica studiilor de araba. Dar mai apoi, chiar in ultimul an de liceu, am descoperit niste romane japoneze. Am fost atat de fascinat nu numai de frumusetea scriiturii dar si de faptul ca nu cred ca am inteles mai nimic din ele – atat de strain mi s-a parut stilul narativ – incat m-am hotarat pe loc sa dau la japoneza”, povesteste Sipos.
Relatia cu Romania
Cel mai mult din Romania ii lipseste… Romania. “Si nu vorbesc aici de Romania abstracta, conceptuala sau de structura ideologica inventata care este Romania. Vorbesc de strazi, de miros, de galagie, de balcanism, de animatie, de covrigii si merdenelele de pe strada, de berea la terasa si de fervoarea vietii. Imi lipseste Romania de care te poti indragosti si pe care o poti uri de nenumarate ori intr-o zi.
Poate parea paradoxal, dar lucrurile care te consuma cel mai mult, care te irita, pe care le urasti in viata de zi cu zi devin cele care iti lipsesc cel mai mult pentru ca sunt parte din fiinta ta chiar mai mult decat ti-ai dori. A fi roman e un destin aparte. Ca popor, noi suntem atasati de casa parinteasca, de glie, de familie si ne e greu sa fim venetici.
In acelasi timp insa, purtam aceasta cruce care ne facem sa fim permanent ambivalenti fata de ceea ce suntem. Sa nu ma-ntelegeti gresit, nu sunt nationalist si nu ma consider nici cine stie ce patriot, dar nu stiu cum se face ca mi se ridica sangele la cap cand aud pe careva ca spune ceva nelalocul lui despre Romania si despre romani si ma straduiesc din rasputeri sa fiu calm si sa explic ca lucrurile nu sunt tocmai negative in totalitate“, subliniaza profesorul universitar.
Din cauza asta, spune el, este atat de preocupat de a incerca sa inteleaga ce s-a intamplat cu noi ca popor si ce ne-a facut sa fim atat de diferiti fata de celelalte popoare din fostul lagar comunist. Pe blogul sau, Quotidian Wonders, a scris cu diverse ocazii “despre ce cred ca eu s-a intamplat si se intampla cu noi ca popor si m-am bucurat nespus cand am vazut ca mii de romani si de straini au citit explicatia mea din articolul A Passion for Masochism and Trauma: Romania’s (G) PTSD si au comentat-o. E foarte posibil sa fi atins acolo o coarda sensibila si ca ideea mea ca romanii au avut nevoie de 20 de ani (o generatie) pentru a procesa ce li s-a intamplat ca popor in timpul dictaturii lui Nicolae Ceausescu sa nu fie chiar foarte departe de adevar”.
George Sipos scrie mult despre Romania in engleza, incearca sa faca “cat mai mult PR pot atat in Statele Unite, cat si in Japonia”. De asemenea, el scrie si publica si in tara, inclusiv pe Ziare.com. De asemenea, incearca sa organizeze proiecte mai ample in Romania.
Intoarcerea in Romania
Odata cu terminarea tezei de doctorat, George Sipos vrea sa gaseasca o slujba in care sa poata combina daca nu toate, cel putin unele dintre pasiunile sale.
“Imi doresc sa continui sa fiu un cetatean global, sa lucrez pe plan international si sa ajut colaborarea dintre mediul universitar, cel corporat si cel artistic. Eu sunt ferm convins ca numai asa vom reusi sa ne croim un viitor al omenirii in care sa nu ne fie frica sa ne crestem copiii. Sigur caplanurile mele includ si intoarcerea in Romania. In familie vorbim si romaneste, desi sotia mea este americanca si a trebuit sa invete de la zero, iar copiii mei sunt si cetateni romani. Poate ca tocmai acea slujba de care va spun ma va aduce in Romania. Sau poate altceva.
Lucrurile se schimba si la noi in tara. Va fi si mai multa nevoie de specialisti in domeniul relatiilor externe, de oameni cu experienta in afaceri internationale. Daca nu noi, cei care am petrecut atatia ani in strainatate, atunci cine altcineva ar fi mai potrivit pentru a se pune in slujba tarii? Ma gandesc constant la cea mai buna metoda de a-mi servi tara, de a ma pune in slujba ei asa cum am vazut ca se face aici sau in Japonia, unde cel ales sa reprezinte interesele unui grup chiar o face uitand de propriile interese.
Avem nevoie de oameni care sa nu se mai gandeasca doar la propriul buzunar si sa se dedice celor pe care ii reprezinta. Politica insa este o cariera atat de grea si de nefasta si depinde atat de mult in ziua de azi de cine te sprijina baneste, incat nu stiu daca din politica pot face cel mai mult. Sper ca, in timp, sa gasesc cea mai buna formula de a ma implica si mai mult decat o fac acum”, incheie George Sipos.
Romania are cu ce se mandri in afara granitelor. Nu sunteti curiosi sa aflati cum au reusit conationalii nostri sa razbeasca departe de casa in diverse domenii? Ziare.com va prezinta in serial povesti de succes ale romanilor de peste hotare.
sursa: ziare.com